Unde (poate) duce incapatanarea

unde duce incapatanareaOrasul asta se incapataneaza sa reziste! Are cea mai romantica gara din Romania, atat cat a mai ramas din ea. Se spune ca jumatate din scenele de despartire ale cinematografiei romane au fost filmate aici, Felix si Otlia, Ultima noapte de dragoste… toti s-au “dus” de aici, dar orasul asta se incapataneaza sa nu se “duca”.

Baile Heculane, caci despre acest loc vorbesc, s-au nascut probabil accidental acum mai bine de doua milenii atunci cand vreo calauza geta le povesteste soldatilor romani despre izvoarele fierbinti de la poalele muntilor calcarosi. Si apoi, de la romani printre diversi migratori, turci si austrieci, la “perla turismului balnear” romanesc. Ma rog, nu romanii monarhiei sau ai statului comunist, ci capitalistii imperiului  Austriei au edificat impunatoarele edificii care faceau odata faima acestei asezari. Noi, romanii le-am preluat, le-am “nationalizat” odata prin anii ’20 ai secolului trecut cand stabilimentul trece in proprietatea unor societati “anonime” detinute de protipendada politica a Romaniei interbelice, si le-am mai “nationalizat” odata in anii ’50 ai aceluiasi secol, transformand societatile “anonime” in intreprinderi  “de stat”.

Firava industrie turistica romana din anii monarhiei a mai spoit pe ici pe colo cate un hotel, a mai construit cate o vila in bunul gust al stilului brancovenesc, dar atat. Comunistii au venit cu visul turismului de masa. Pe cat de mari erau restaurantele in care oamenii muncii serveau dejunul, pe atat de “standard” erau sutele de camere din hotelurile imense cu 10 nivele.Orasul nu s-a  lasat “dus”, s-a transformat, s-a  “adaptat” vremurilor.

Apoi a venit “revolutia” si visul turismului de masa s-a spulberat. Multe vise s-au spulberat in anii de dupa, anii de tranzitie. Marile hoteluri “standard”, si deja folosesc prea des ghilimele astea, marile hoteluri comuniste s-au “dus”, dar nu si orasul. Orasul asta se incapataneaza sa reziste. Mici pensiuni, hoteluri kitch-oase edificate de directorasii epocii comuniste, rasar ca ciupercile dupa ploaia ce pare ca le-a spalat pe toate. Orasul nu se lasa “dus”de tranzitie, se “adapteaza” vremurilor.

Iar zilele trecute, pe cand treceam prin el cautand sa scriu ceva despre odata celebrele Bai Sulfuroase, am observat ca orasul se incapataneaza in continuare sa reziste. Centrul istoric, ce rivaliza in vremurile sale bune cu Carlsbad sau Baden-Baden, se afla intr-un consistent proces de renovare. Se vorbeste despre proiectul de a transforma Casino-ul Herculean intr-un veritabil casino de lux pentru cartoforii de pretutindeni. Un intreprinzator octogenar, capitalist roman cu nume de migrator, imbogatit la Paris, se erijeaza de data aceasta in salvatorul providential. Nebanuite sunt caile Domnului pentru orasul acesta. Acest oras care nu se lasa “dus”, care se incapataneaza sa reziste.

De caile Domnului imi vor permite, voi mai scrie despre el.

Daca peretii ar avea glas… vorbele lor ar fi gemete

Mocioni_BulciPentru ca sa ajungi in acel loc trebuie sa fi inarmat cu rabdare si curiozitate, curiozitate si rabdare. Una fara alta nu se poate. Drumul e o fundatura prapadita prin sate uitate de lume, iar noroiul zilelor ploioase sau glodul celor caniculare, cum era ziua aceea, nu face decat sa roada incetul cu incetul rabdarea si curiozitatea.

Satul Bulci se afla pe malul sudic al Muresului, deci in Banatul istoric, dar amplasat administrativ in judetul Arad. 60 de suflete imbatranite de vreme si uitate de istorie isi poarta fantomele stramosilor prin aceste locuri. Si mai e castelul. El e motivul pentru care am ajuns aici. Castelul Mocioni din Bulci e locul misterios in care istoria romanilor geme. Nu canta, nu tresalta de glorioasa bucurie… geme, pur si simplu.

In mijlocul catunului e un parc imens inundat de balarii. Il vezi din departare pentru ca arborii seculari te invita la mister, dupa ce au grija sa iti arate ca acolo a inceput universul. Biserica, scoala, casele mici sau mai instarite au aparut dupa-aia. Universul a inceput la castel.

Domeniul a fost cumparat pe la 1864 de Antoniu Mocioni, baron de Foen. Descendent  al unei familii de negustori aromani din Moscopole, emigrati la Viena si innobilati de imparati, ministru al Imperiului, fiul nu mai putin cunoscutului Andrei Mocioni,  la randul sau senator in parlamentul de la Viena si un vajnic luptator pentru drepturile romanilor. Domeniile achizitionate de mocioneni se intindeau pe ambele maluri ale Muresului, de la Bulci prin Bata spre Capalnas, Birchis si Savarsin.

Maracinii imi intra dur in carnea picioarelor, in timp ce urzicile inalte de un metru pot cu usurinta starpi orice vointa de orasan traitor la bloc cu instagram-ul in fata. Ajungem la o cladire impresionanta, printre vase din piatra ce impodobeau odata o terasa al carei pavaj mozaicat ar face sa  paleasca prin bun simt, ca si prin dimensiune, resedintele etalon contemporan ale media-mogulilor “nationali”. Stau cocotat pe terasa si ma gandesc la asta, la mogulii “nationali” din zilele noastre. In salile acestui impresionant edificiu se intalnea aristocratia transilvana si banateana visand la destinele unei natiuni ce nu exista inca. Alexandru Mocioni, fiul lui Antoniu, organiza des intalniri politice aici. Ascunsi in spatele unor baluri mondene, parintii acestei natiuni puneau la cale, ba infiintarea unei banci pentru dezvoltarea gospodariilor romanesti, banca Albina in speta, ba edificarea unei catedrale ortodoxe transilvane, cea de la Sibiu bunaoara. Si, o da, mogulii zilelor noastre nu vor fi niciodata aristocrati.

Deodata ma strafulgera un gand… aici este partea din spate a castelului. Si, printre maracini si urzici de un metru ce sunt gata sa doboare vointa unui traitor la bloc cu cont de facebook, ajung si la fatada principala. Blazonul familiei Mocioni de pe fatada cladirii este singurul lucru care mai aminteste despre gloria de odinioara a acestor locuri. Undeva, in spatele grajdurilor darapanate, se afla o sera ce inca impresioneaza prin rafinamentul structurii din fier forjat art-deco sau prin tehnica unica a sticlei curbate. Nucul ce o strabate prin acoperis pare rusinat de misiunea criminala ce i-a fost sortita.

Ramas fara mostenitor, Anton Mocioni de Foen adopta pe pustiul de 16 ani Ionel din familia de boieri moldoveni Starcea, lasandu-i o impresionanta avere. Ion Mocioni-Starcea petrece foarte putin timp la Bulci locuind cea mai mare parte din timp la Bucuresti. Ambitios si adaptiv, acesta vinde domeniul de la Savarsin tanarului Rege Mihai pentru un pret “bun”. Intrat in gratiile Casei Regale, Ion Mocioni-Starcea devine maresal al Curtii Regale si Maestru de vanatoare. Functia detinuta ii permite sa realizeze numeroase deplasari in tara, in afara controlului guvernului Antonescu, astfel incat baronul joaca un rol important in inlaturarea acestuia in timpul evenimentelor din 23 august 1944. Imi imaginez din nou aristocratii ce puneau la cale, pe terasa acum napadita de maracini, destinele unei natiuni ce se zbatea in stransoarea istoriei. Generalul Antonescu e bun, dar generalul Antonescu trebuie sa plece. Vantul tulbura linistea introspectiei de la masuta de cafea de pe pavajul mozaicat.

“Colaborarea” cu sovieticii nu l-a ajutat foarte mult pe tanarul baron care este arestat in procesul Maniu. Adaptiv si poate speriat, Ion Mocioni-Starcea baron de Foen, urmas al aristocratei familii de patrioti Mocioni dupa cum si al aristocratei familii de patrioti Starcea, baronul zic devine un delator ordinar in schimbul unei marunte pedepse corectionare. Castelul de la Bulci se transforma in sediu de Gostat.

Si nebunia continua cand, arestat din nou, Mocioni-Starcea “colaboreaza” la inlaturarea lui Patrascanu. Baronul, asemenea celui de Munhausen, inventeaza o poveste in care castelul de la Bulci devine locul de intalnire al legionarilor anticomunisti si al titoistilor antrenati sa rastoarne regimul “popular” proaspat instituit. Cativa, cati mai ramasesera dintre locatarii castelului, argati, administratori sau slujitori devotati, sunt arestati peste noapte in timp ce incaperile lor sunt probabil devastate. Nimeni nu mai stie nimic din ceea ce sa intamplat atunci. Si nici de atunci incoace. Probabil ca “povestea” cu legionarii a jucat un rol decisiv in transformarea castelului intr-un spital de nebuni.

Spitalul de nebuni a fost inchis acum cativa ani, si asta pentru ca nici macar locatarii sai “speciali” nu mai puteau locui in mizeria ce acoperise locurile. Spitalul a fost inchis, dar nebunia continua perpetuu prin degradarea ultimelor pietre, a ultimului pavaj mozaicat ce ar impresiona prin bun simt toate resedintele mogulilor “nationali”. Castelul de la Bulci isi striga ultimele gemete, o victima a istoriei, o frauda a timpului…

O carte groasa… si interesanta

Gata! In sfarsit am publicat on-line intreaga colectie de articole postate pe blogul  FraudaImobiliara.ro. Rezultat al unui efort colectiv, insumand un numar de 193 de articole scrise de-a lungul a mai bine de 5 ani de activitate de analiza a pietei imobiliare si de creativitate jurnalistica, cele 226 de pagini au fost publicate integral pentru prima data. Toti cei care doresc sa utilizeze aceasta resursa solida de informatii profesionale si atitudine civica in activitatea lor legata de tranzactiile imobile pot descarca colectia accesand aici.

Imobiliare in Romania – desen pentru intelesul tuturor

infografic_fraudaimobiliara.roSocietatea Dumitrescu & Asociatii, detinatoarea revistei on-line fraudaimobiliara.ro a solicitat echipei conduse de Andrei Deheleanu realizarea unui infografic despre piata imobiliara romaneasca si structura imobiliara a Romaniei in prima jumatare a anului 2015.
Rezultatele analizei realizate de Andrei Deheleanu sunt surprinzatoare. Romania nu este nici pe departe atat de urbanizata pe cat credeam iar diferentele intre preturile imobilelor se mentin ridicate intre marile orase.
Va invitam sa “parcurgeti” infograficul alaturat si speram sa intelegeti ca mai sunt inca multe de facut in #celedouaromanii.

Asteptam comentariile dumneavoastra!

Despre noul agent imobiliar, sau doar despre o poveste de succes

Adrian ErimescuAdrian Erimescu este general manager şi partener Realmedia Network SA, companie care dezvoltă www.imobiliare.ro, principalul portal imobiliar din România. Administrează un buget de 2 milioane de euro şi are în subordine 50 de oameni. Experienţa sa în proiectul www.imobiliare.ro este una antreprenorială si este una caregoric redutabila. Am discutat cu Adrian Erimescu despre marketing imobiliar, despre dezvoltarea unei afaceri si in general despre lucruri de care oamenii ar trebui sa tina cont.

1.Ce inseamna marketing imobiliar? Ce  ar trebui adus in plus?

Inseamna sa pregatesti produsul pe care vrei sa-l vinzi (home staging, fotografii profi) si sa-l promovezi pe canalele potrivite (anunturi online, flyere in cartier, open house, social media, etc) si la pretul armonizat cu strategia proprietarului (care este balanta intre timpul de vanzare si pret – aici agentul imobiliar poate folosi instrumente ca Analiza Comparativa de Piata).

Marketingul imobiliar inseamna acelasi lucru de 100 de ani. Canalele de promovare si tehnologia se schimba. In urma cu 15 ani, cumparatorii cumparau ziarul sa gaseasca anunturi. Acum, marea majoritate a cumparatorilor cauta online. Sa faci fotografii profi e mult mai ieftin acum decat in urma cu 15 ani, etc.

2.Este antreprenoriatul experienta absoluta a unui lider? Este provocatoare aceasta experienta?

Sa produci impact intr-o industrie, sa o lasi intr-o forma mai buna decat ai gasit-o, sa schimbi putin in bine lumea, asta e experienta absoluta a unui lider. Antreprenoriatul e cea mai facila cale spre acest impact.

3.Credeti ca managerii stiu sa fie lideri?

Nu cred in generalizari. Stiu manageri care sunt urmati in foc de oameni, pentru ca vor sa ia partea la acea viziune, vor sa schimbe lumea. Si stiu manageri care sunt urmati de oameni pentru ca le este frica. Ambele tipuri de manageri pot fi foarte productivi in anumite etape de business. Uneori ai nevoie de focus pe viziune, uneori ai nevoie de focus pe executie. (more…)

La vremuri noi…nimic nou

Arunc o privire peste noutatile din piata imobiliara nationala si imi sare in ochi un interviu publicat (si promovat) pe Wall Street cu Eduard Uzunov, proprietarul agentiei imobiliare Regatta.

Acest domn, unul dintre veteranii pietei imobiliare spune si il citez “Piata este asemanatoare unei platforme de Monopoly, in care toti investitorii vor sa ajunga la cele mai bune locatii.”

Eu prefer sa nu scriu atunci cand imi lipseste originalitatea si imi permit sa ii dau acelasi sfat domnului Uzunov.Mentalitatea expusa este demna de un speculant capitalist de secol XIX, e arhaica si neproductiva.

In opinia mea piata imobiliara trebuie sa aduca plus valoare. Piata imobiliara de tip speculativ alimentata cu bani ieftini e cea care ne-a adus la criza din 2008-2009 si repetarea aceleiasi retete nu poate sa duca decat la acelasi rezultat. Locatiile bune se creaza, cartiere sau zone comerciale interesante vor atrage usor investitori daca sunt privite intr-un context mai larg ce tine cont in primul rand de necesitatile consumatorilor.

Cu regret spun ca nu ma asteptam ca anii acestia de criza economica si convulsii sociale sa fie risipiti fara ca marii jucatori ai pietei sa fi invatat ceva. Sper, chiar sper sa gresesc si opinia pe care o analizez sa fie singulara.Voi sa imi spuneti…