Dupa ce ani de zile nu am facut decat sa speculam imobile, sa vindem acelasi metru patrat de pamant de patru ori pe an cu adaosuri “comerciale” de 100% fara sa creem nimic acolo. Dupa ce ani de zile am facut asta e cam greu sa ne oprim.

Nu ne-a ramas decat sa speculam cifre, sa vorbim de banii altora, de economia neagra sau gri pentru ca economia alba ne permite mai putin sa speculam. Speculam miliarde de euro pe noapte si scriem articole despre cifre pentru ca nu mai putem sa scriem articole despre imobile.

Daca asta ne face sa ne simtim bine… macar putin mai bine. Dar tot speculanti ne numim.

Bunaoara cica “278.000 de tranzacţii imobiliare s-au realizat în intervalul 2006-2008, dintre acestea pentru cel puţin 85.000 fiind necesară plata retroactivă a TVA”.

Cel putin, cel mult, aproximativ, adica pentru cate? Si cam la ce valoare? Cam …

de citit, pur si simplu… si fara comentarii

Concernul Ingleby din Danemarca a preluat anul trecut doua companii agricole din Romania, mizand pe productia de cereale pe o suprafata de aproximativ 4.000 de hectare, potrivit autoritatilor locale din judetele Timis si Caras-Severin.

Companiile Campo d’oro si Cinque Stelle Venete din judetele Timis si Caras-Severin, infiintate de catre doi investitori italieni, au fost preluate de Ingleby care a pastrat atat obiectul de activitate al firmelor preluate, cat si vechile denumiri.

Reprezentantii Ingleby nu au dorit sa comenteze despre tranzactiile din Romania si nu au precizat nici valoarea acestora.

Campo d’oro, care exploateaza 3.000 ha de teren agricol in Timis, este o afacere infiintata de italianul Giovanni Roncato, acesta ramanand cu un alt business in judetul Braila, care se ocupa de cultivarea orezului.

“Este al patrulea an de cand lucreaza pe 3.600 de hectare, dintre care 2.600 ha sunt concesionate de la ADS. Anul trecut a obtinut cea mai buna productie de orez din zona, de opt tone/ha, dar totul merge la export. Are doua spatii de depozitare in total de 30 de tone pentru orez si un uscator”, a declarat un reprezentant al autoritatii locale din Braila. Campo d’oro avea in 2007 o cifra de afaceri de aproape 1,4 mil. euro si 16 angajati, dar era pe pierderi, potrivit datelor Ministerului de Finante. Actionarul italian nu a putut fi contactat pentru detalii.

Deunazi ma intalnesc cu o veche prietena, Mihaela. Insista de doua zile sa ne vedem sperand in ajutorul meu “intr-o chestiune speciala” dupa cum spune.

-   Vrem sa cumparam un apartament. In curand ni se va naste copilul si trebuie mai mult spatiu. Stiu ca tu te pricepi si vreau sa te intreb despre asta.

eu felicit, ma bucur, aprob si ascult mai departe…

-  Uite am dat de astia, Epoks se numeste firma. Pare o oferta in regula. Avansul e mic si se poate plati in rate, in multe rate. Pentru noi ar fi ok, dar vreau sa te intreb daca stii ceva de ei.

am zambit, poate prea repede

- Am auzit de ei. Acum un an sau mai bine vedeam pe Vasile Alecsandri pe langa biroul meu, domnisoare cu promotionale in mana. Faceau mare propaganda si mi-au adus aminte de Radisson Invest. Oferta mi se parea incredibila, de-a dreptul neeconomica. Era un avans de 5% daca nu ma insel si restul in rate.

- Ei sunt.

primesc raspunsul prompt de la Mihaela,

- I-am studiat putin, mi s-a parut ca publicitatea e prea intensa iar conditiile neverosimil de bune pentru cumparatori. Atunci se declansase si scandalul cu Radisson Invest si am verificat putin. Am descoperit ca firma fusese cumparata recent . Inainte se ocupase de comertul de electronice si IT. A fost cumparata, i-au schimbat sediul, din astea. Chestia asta a parut suspecta, nu are rost sa cumperi o firma veche decat daca are active valoroase sau un portofoliu de clienti ori ei i-au schimbat domeniul de activitate. Am apreciat ca vor sa forteze credibilitatea aratand ca firma e veche. Dar, sincer alte informatii nu am gasit despre ei, nici de bine si nici de rau. Am vrut sa scriu un post analizand conditiile, neeconomice dupa parerea mea, care apareau in oferta lor si publicitatea netintita si deci costisitoare pe care o faceau. Am vrut sa atrag atentia ca asa ceva nu se face si ca daca vor continua asa vor intra in faliment. Dar mi s-a parut ca ar fi grav sa ii denigrez si am renuntat.

- Nu ma speria,

imi spune Mihaela

- Nu vreau sa te sperii. Lasa-ma sa verific putin firma si vorbim. Nu te lua dupa speculatiile mele de “atotstiutor intr-ale imobiliarelor”. Lasa-ma cateva zile si te sun.

Am cerut ragaz de cateva zile desi, un profesionist ca mine (sic) poate afla multe depre o firma si in cateva ore. (more…)

Daca decolezi din Timisoara, de deasupra se vede un mozaic incantator, din petice colorate. De la nivelul solului, tu, cel prins intre betoane vezi jungla urbana in care noul coexista cu vechiul, modestia cu opulenta, iar neglijenta face casa buna cu lipsa de gust.

Nu stiu daca vreodata in istoria orasului locuitorii vor fi fost obligati sa respecte un plan urbanistic, dar cu siguranta m-as bucura sa fie acum. Regulile bunului simt nu mai sunt de ajuns. Cladiri frumoase, cu povesti si farmec sunt eclipsate agresiv de monstri imobiliari nascuti din lacomie.

De ce nu ne intereseaza sa urmam o linie estetica, precum cea impusa de arhitectura veche a orasului, sau chiar una noua, dar cel putin coerenta si facuta cu cap? In avalansa de constructii din prefabricate, spoite cu o mana de lavabila, printre vile, blocuri si cartiere rezidentiale dadaiste, estetica pribegeste umila, ca o doamna scapatata.

(more…)

S-a tot vorbit despre marile afaceri imobiliare care au transformat timisoreni obisnuiti in latifundiari miliardari. Combinatii perfect legale sau activitati dubioase prin care tarani improprietariti de prin buza Timisoarei, din Dumbravita sau Giroc, au cesionat pe doi lei pamanturi care acum valoreaza milioane de euro. Si se va mai vorbi despre asta.

Nu este cazul sa revin asupra procedurilor. Acum prefer sa vorbesc despre persoanele implicate. Sunteti curiosi care sunt cei mai mari proprietari de terenuri din Timis? Am sa il las pe fostul prefect de Timis, Ovidiu Draganescu sa vorbeasca despre ei. Pomeneste de un Sorin Visinescu, de un Adrian Luca, de un Radu Toanca si altii. Exista chiar si o inregistrare interesanta pe You Tube.

L-am cunoscut pe unul dintre ei cu multi ani in urma. Povestea este aceasta:

(more…)

Trebuie sa avem si noi topul nostru. Macar acum la sfarsit de an trebuie sa avem si noi topul nostru. Si intru-cat ne tot preocupam de fraude imobiliare, ar fi normal, daca mai e ceva normal pe aici, ar fi normal spun sa avem un top al fraudelor imobiliare de rasunet din ultimul an. Si asta nu pentru lauda ci pentru educatie si prudenta. Deci…

Cazurile de insolventa din industria imobiliara s-au inmultit in ultima perioada, pe masura ce datoriile dezvoltatorilor nu au mai putut fi acoperite. Daca pana acum bancile au menajat firmele de dezvoltare imobiliara si s-au ferit de executarea activelor, consultantii din piata se asteapta ca din primavara anului viitor „sa se umple paharul“ si sa apara primele falimente de rasunet.

„In cazul insolventelor din imobiliare situatia e de cele mai multe ori mai simpla decat in cazul altor industrii, deoarece actorul principal este banca. Ea poate acorda o sansa de reorganizare a firmei imobiliare sau poate cere falimentul. Intr-o economie normala, pana la un anumit moment incerci sa salvezi compania, dar dupa un punct nu mai are rost. Marea arta e sa stii cand sa tragi linie. Impresia mea este ca in primavara o sa vina acest moment. Fata de anul trecut numarul cazurilor de insolventa pe care le tratam au crescut de trei ori si ne asteptam si ne pregatim ca numarul acestora sa creasca in continuare“, a declarat pentru capital.ro Sebastian Gutiu, managing partner al casei de avocatura Schoenherr si Asociatii.

Insolventa ar putea aduce preturi mai accesibile

Chiar daca legal, dupa declansarea procedurii de insolventa, actorii aflati la masa credala au la dispozitie intre 30 si 90 de zile pentru a lua o decizie cu privire la continuarea procedurilor de reorganizare sau de a duce firma in faliment, aceasta decizie este amanata in cele mai multe cazuri pana la 3-4 luni.

„In imobiliare decizia de a intra in reorganizare sau in faliment se ia in maxim 3-4 luni. Daca se ia decizia reorganizarii, trebuie sa se indrepte managementul gresit si, in cazul proiectelor in dezvoltare, sa se reduca cheltuielile cu constructia astfel incat preturile de vanzare sa poata fi coborate pentru a genera bani care sa acopere datoriile“, a mentionat Gutiu.

(more…)