Citesc zilele astea o carte despre internet scrisa de Jeff Jarvis. Se numeste Ce ar face Google? Imi place mai ales viziunea lui despre agentiile imobiliare si agentii imobiliari. Dati-mi voie sa il citez:

As infiinta o companie care nu face altceva decat sa sustina piata de imobiliare intr-un internet deschis, publicand anunturi pe craigslist, facand poze si filmulete de prezentare, creand pagini de internet pentru fiecare casa, asigurandu-se ca acele pagini pot fi gasite la o cautare prin Google, chiar si cumparand publicitate pe Google. Gratie lui Google poti face acest lucru pe cont propriu cu linkuri catre oricate fotografii vrei (serviciu gratuit pe Google Picasa), tururi video (gratuit pe You Tube si usor de filmat cu o camera de 100 de dolari); harti cu puncte de interes (gratuit pe Google Maps); o privire din aer (multumita Google Earth); si liste si cronici ale restaurantelor din apropiere (gratie Yelp, de asemenea disponibil pe Google Maps).Vanzatorii pot publica linkuri catre locurile lor preferate de petrecere a timpului liber, catre supermarketurile din zona si pot face sugestii de locuri de joaca pentru copii. Odata cu casa, poti vinde si experienta, stilul de viata, comunitatea. In curand le vei putea face cunostiinta cumparatorilor cu vecinii tai prin linkuri catre blogurile sau paginile lor de Facebook. Multi proprietari nu ar vrea sa se ocupe de asta singuri deci exista oportunitatea de a crea o afacere care sa-i ajute in acest demers. As vinde aceste servicii si optiuni contra unor sume fixe, nu a unui comision din pretul de vanzare…………………

Cumparatorii au la dispozitie instrumentele internetului si ale tehnologiei mobile pentru a prospecta un anumit cartier. Servicii noi aparute precum EveryBlock.com publica tot felul de date cu privire la o anumita adresa – infractiuni, permise de constructie, chiar si curatirea zidurilor de graffiti. Outside.in sorteaza articolele de pe bloguri in functie de pozitionare pentru ca tu sa poti citi ce au de spus vecinii tai. Printr-o cautare inteligenta, cumparatorii pot avea acces la informatii despre scoli sau arhivele de stiri locale. Pot cauta si contacta utilizatorii de Facebook care locuiesc in zona. Un serviciu recent si foarte bun numit CleverCommute prezinta imagini reale din iadul numit trafic. Toate aceste date la care ai acces fac mult mai mult decat agentul care-ti spune ca toate cartierele sunt minunate si ca fiecare casa are potential……………………………

Agentul 2.0 va avea propriul sau site plin de informatii unde poti afla orasele de care se ocupa si casele in a caror vanzare sa implicat, cu linkuri catre o sumedenie de informatii locale.

Hmm. Chestiile astea vor da peste noi dupa vre-o zece ani, dar vor da… 

Nemtii nu sunt niciodata multumiti… pe bune. Ba ca aia dureaza prea mult, ba ca cealalta se impoziteaza de doua ori. Nu inteleg de ce se raporteaza vesnic la Germania.

Poate lucrurile sunt uneori imprevizibile, dar sa nu uitam ca hazardul este singura constanta din univers (exista o teorie in acest sens, am citit despre ea in Codul lui Oreste), poate procedurile sunt subiective dar functionarii sunt oameni pana la urma, pot fi uneori obositi, alteori prudenti (si nu este normal sa isi asume responsabilitati inutile, mai ales acum cu reducerea de salariu).

Eu cred ca toate astea sunt aere de superioritate imperialista si nu vad ce cauta pe aici nemultumiti fiind cand ar putea sa investeasca in alta parte unde conditiile lor sofisticate de chitibusar sunt pe deplin satisfacute (cum ar fi Statele Unite sau Australia si alte cateva state dintr-astea).

Mai nou, cica au facut un studiu (academic zic ei, de parca noi nu am avea Academie, chiar mai multe)  si au analizat procedurile necesare unui investitor strain pentru a dobandi un teren in vederea deschiderii unei afaceri. Si zic astia ca timpul necesar pentru a intra, ca proprietar, in posesia unui teren pe care se poate cladi o afacere variaza intre jumatate de an (in Nicaragua sau Sierra Leone, adica acolo unde nu sunt academii, noi avem chiar mai multe) si doua saptamani (in Armenia, Georgia, Coreea de Sud sau Sudan, adica Sudan c’mon, astia cu studiul lor cred ca se plictiseau, pe bune).

(more…)

Dobandirea unei bucati de pamant reprezinta o intreprindere anevoioasa la romani. Prin traditie cumpararea iar uneori insasi detinerea unui lot de teren inseamna o epopee judiciara care doboara nervii si averea taranului roman…

Parca dintotdeauna a fost asa. Cu balcanismul birocratic si sarac al perioadei interbelice, cu reformele agrare incomplete si prost gandite, cu un comunism CAP-ist batjocoritor si cu o vesnica tranzitie paguboasa pentru mediul rural romanesc.

Orice incercare de a venii in sprijinul celor care doresc sa dobandeasca un teren merita a fi salutata si multiplicata.

Am hotarat deci sa preiau un articol aparut in Saptamana Financiara si sa il public. Consider ca acest lucru face parte din menirea acestui blog de a educa, pur si simplu…

Tot mai mulţi oameni care aleg să ocolească dezvoltatorii imobiliari sunt preocupaţi acum de criteriile după care trebuie ales terenul pentru construcţia locuinţei

Relatările celor păţiţi cu dezvoltatorii rezidenţiali se înmulţesc în ultima perioadă. Asta îi face pe tot mai mulţi doritori de locuinţe să ia în considerare achiziţia unui teren pentru construcţie. Şi construcţia de case s-a lovit însă de multe probleme în ultimii ani, mai ales ca urmare a calităţilor terenului. O minimă orientare pentru alegerea unui teren se poate dovedi deci utilă.

Principalele aspecte neglijate de cumpărătorii de terenuri pentru construcţia unei case proprii au fost în ultimii ani accesibilitatea utilităţilor, deschiderea, lăţimea drumului de servitute şi, nu în ultimul rând, studiul geotehnic. Insuficienta atenţie acordată acestor aspecte şi concentrarea aproape exclusivă pe preţ a condus la derapaje precum absenţa utilităţilor, teren insuficient pentru construcţia propusă iniţial şi, uneori, chiar inundarea locuinţelor.

Anunturile imobiliare din ziar erau odinioara simbolul pietei centralizate. Daca vroiai sa cumperi sau sa vinzi o casa trebuia sa te deplasezi pana la sediul publicatiei, pentru ca acolo se intamplau lucrurile, acolo venea lumea care avea nevoie de ceva. Nu exista alt mijloc prin care potentialul cumparator se putea intalnii cu vanzatorul. Asta ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Apoi a aparut internetul si site-ul craigslist, al carui fondator, Craig Newmark, este privit ca responsabil pentru pierderile de miliarde de dolari inregistrate de industria publicistica. Ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Este total nedrept. El a creat doar un instrument care eficientizeaza piata, aducand miliardele in conturile celor care efectueaza tranzactiile. Daca nu ar fi facut-o Craig, cu siguranta ar fi facut-o altcineva.

Craigslist este doar o piata mai ieftina si mai eficienta.

Si intru-cat lucrurile bune merita a fi copiate a aparut si la noi MagazinulDeCase.ro, o platforma menita sa puna fata in fata prin intermediul internetului pe vanzator si cumparator. Iar afacerea se pare ca a facut toti banii.

La 2 iunile 2010 Sanoma Hearst a achizitionat MagazinulDeCase.ro pentru o suma frumusica…

Si la mai mare  :)

Pentru ca lucrurile evolueaza… sau nu, cititi si Saituri gri.

Eins: Alpii Austriei, zapada inca pe culmi, autostrada impecabila marcata si curata, sosele perfecte, semnal full la telefon, supermarket in dreapta, benzinarie cu service in stanga.

Unu: Carpatii Transilvaniei, zapada topita in intregime, poate ramasa putin pe Fagaras dar murdara, autostrada in constructie de mult, sosele cu gropi si ceva semafoare de santier, dar nu multe, semnal la telefon cand si cand, mai mult fara semnal, supermarket daca ocolesti orasul care nu are centura.

Zwei: Pensiune familiala, adica fiecare familie are pensiunea ei, fiecare sat are zeci de pensiuni fiecare cu familia ei, fiecare unice, fiecare curata si dichisita, traditie si bucatarie traditionala.

Doi: Pensiune familiala, adica a familiei unui politician de la Bucuresti, fiecare pensiune cu politicianul ei, cam la zece-cincisprezece sate o pensiune, unele curate, altele nu, traditie si bucatarie traditionala.

Drei: Aprilie in afara sezonului, miercuri in mijlocul saptamanii, nici o sarbatoare legala sau religioasa, cautam 3 ore si mergem 40 de kilometrii pentru a gasi un loc liber intr-o pensiune, cu greu gasim.

Trei: Iulie in mijlocul sezonului, vineri seara la inceputul week-endului, liber peste tot, cu greu gasim ce vrem.

Eu zic ca e drei-zero pentru ei. Voi ce ziceti?

Daca e vara si va intereseaza daca ne tine scorul si atunci cititi si Legea lui Lavoisier.

Cu totii stim prea bine ca “Time is money!”. Unii am facut scoli inalte care ne-au invatat importanta acestui aspect si ce trebuie sa facem si ce sa nu facem in relatia dintre timp si bani si mai mult de-atat, noi, companiile sau noi, oamenii, am trecut prin experiente care ne-au demonstrat ca intr-adevar asa este, iar si iar… Daca in viata personala ne mai putem permite sa ignoram acest dicton cand este vorba de un business, respectarea lui capata o importanta cruciala si ar trebui inscris pe o tablita si pus pe frontispiciul oricarei companii care se respecta si isi doreste viata lunga si succes in sectorul in care activeaza!

Sunt lucruri simple a caror respectare presupune implicare si multa munca. Anii precedenti crizei au lasat impresia respectarii dictonului sus mentionat. Tranzactiile s-au derulat cu o repeziciune uimitoare, marii si micii investitori pareau pusi pe fapte mari in ideea obtinerii unor profituri considerabile – azi! – daca se putea. Si multi le-au obtinut! Micii proprietari au vandut, marile companii au cumparat si au investit! Probabil ca in acest moment, multi dintre micii proprietari isi ridica moralul pe vreo plaja in Martinica in timp ce multe din marile companii stau cu cash-ul ingropat in terenuri si blocuri care nu mai prezinta interes pe timp de criza, pentru ca s-au miscat repede dar nu destul de repede. Au crezut ca au timp suficient pentru achizitie, investitie si obtinere profit! Cine si-ar fi imaginat ca din varful valului vom cadea atat de brusc si atat de jos? Toti cei care nu si-au imaginat au pierdut! Adica, multi dintre noi. (more…)