Arad versus Timisoara sau despre orasul ideal

Arad versus TimisoaraCitesc in continuare din monumentala lucrare coordonata de Victor Neumann despre „Istoria Banatului”. Un capitol destinat „Arhitecturii oraselor libere regesti Timisoara si Arad”, conceput de profesorul Gabriel Szekely imi atrage atentia! Gasesc aici originea nasterii oraselor moderne Arad si Timisoara si recunosc forma lor de astazi, a centrului lor istoric, centru de interes economic, cultural si administrativ al acestora peste timp.

Spatiile urbane ale oraselor Timisoara si Arad, asa cum s-au conturat ele in secolul al XVIII-lea, sunt fundamental diferite. Timisoara a fost conceputa ca o cetate proiectata pe planseta, cu ziduri de aparare, strazi drepte si piete. Aradul a avut o dezvoltare spontana si aceasta pentru ca orasul si cetatea erau considerate ansambluri arhitectonice diferite. Din acest motiv, orasul Arad nu a beneficiat de un plan prestabilit al strazilor. Fenomenul este caracteristic noilor orase din Europa Centrala din epoca. Unele  dintre acestea, asemenea Timisoarei, au fost partial sau in intregime proiectate de ingineri austrieci, in timp ce altele, precum Aradul, au pastrat structurile medievale.

Autoritatile optau pentru varianta oraselor prestabilite de cate ori acest lucru se putea sustine financiar. Unele orase, care nu au putut fi reconstruite pe plan prestabilit dupa 1700, au fost reconstruite mai tarziu. In timpul Mariei Theresia au existat proiecte de demolare si refacere a Aradului potrivit unui plan prestabilit. Reorganizarea era determinata de dezvoltarea spontana si haotica a orasului, de lipsa strazilor drepte si de aglomerarea spatiului din jurul cetatii care ar fi trebuit sa serveasca drept esplanada de aparare. Iosif al II-lea a renuntat la demolarea orasului si a decis mutarea cetatii pe malul opus al Muresului.

Planul de reconstruire a orasului interior din cetatea Timisoarei a fost adoptat in anul 1725. Solutia aleasa a insemnat demolarea integrala a vechi cetati, exceptand castelul Huniazilor si cateva biserici. Bleyer, primul arhitect care a scris o monografie o orasului Timisoara, afirma ca modelul fortificatiei a fost cetatea Neufbrisach, proiectata de Vauban. Orasele cetati fortificate, asemanatoare celor de tip Vauban, isi au originea in proiectele cetatilor ideale care au preocupat arhitectii inca din timpul Renasterii.  

Timisoara, proiectul unei cetati ideale? Ce aroganta pentru austrieci! Au venti mi tarziu ai nostri si au „reglat” ei totul…

Pas cu pas…acum 250 de ani

pas cu pasCitesc o carte interesanta, poate cea mai complexa si completa monografie a Banatului istoric, o lucrare cu 15 autori romani, maghiari si sarbi aparuta recent prin grija profesorului Victor Neumann. O citesc cu pasiune si m-am bucurat cand am gasit in ea referiri tehnice foarte detaliate privind reglarea chestiunilor imobiliare in regiune acum mai bine de doua secole si jumatate.

Citez din capitolul “Administratie, colonizari si culturi pe vremea comitatelor” :

Vanzarea pamanturilor trezoreriei a fost ultima mare actiune a colonizarii. Atunci s-au format relatiile de proprietate, care au continuat pana in anul 1918. Casa de Habsburg era interesata de vanzarea pamanturilor, fiind obligata sa mareasca veniturile statului. Vanzarea minelor si a localitatilor de pe malul Muresului nu a fost planificata. Nu au fost vandute pamanturile cultivate cu orez, de exemplu cele de la Omor, Opatica, Gataia si Sfantu Gheorghe. Din cauza apropierii, Vinga nu a fost separata de orasul Timisoara, asimilata fiind aceluiasi statut de oras liber regesc pe care capitala regionala il dobandise. Districtele Chichinda Mare si Becicherecul Mare nu au vandut terenuri pentru noua nobilime, prevazand transformarea ulterioara a districtelor si ridicarea oraselor la statutul de orase libere regesti… Maria Theresia a avut in vedere posibilele revendicari de proprietate in temeiul dreptului istoric, respectiv in temeiul legilor ce fusesera valabile in evul mediu. In acest fel unii ar fi putut invoca o continuitate a drepturilor de proprietate….Proiectele Imparatului Iosif al II-lea urmareau, in primul rand, dezvoltarea agriculturii si a industriei libere.

La 1 august 1781 s-a organizat cea dintai licitatie pentru vanzarea pamantului, desfasurata la Viena si la Timisoara. Domeniile puse in vanzare la Viena au fost Sannicolau Mare, Periam, Sanad, Novi-Knezevac, Coka, etc. Domeniile puse in vanzare la Timisoara au fost Cheches, Sinersig, Hodos, Brestovat, Petrovaselo, etc. Prin licitatia desfasurata la Timisoara, Adam Trejcsik a cumparat localitatea Nadas, cu suma de 31.000 Ft, Jozsek Scolonics a cumparat localitatea Hodos, cu 33.000 Ft., Karoly Rajkovics a cumparat localitatea Cheches, cu 17.500 Ft, Kereszturi a cumparat localitatea Sinersig cu 33.000 Ft.

Cea de a doua licitatie de la Timisoara a avut loc in data de 15 septembrie 1781, cand s-au facut urmatoarele tranzactii: Ege Koszegi a cumparat Remetea Mare, cu 94.000 Ft., Istvan Kyriak a cumparat Mosnita Mare, cu 94.000 Ft., Bazil Damjanovics a cumparat Zadareni, cu 59.000 Ft., Sandor Mihai din Bratislava a cumparat Giarmata, cu 90.000 Ft. Cea de a treia licitatie de la Timisoara a avut loc in 10 aprilie 1782, ocazie cu care au fost cumparate proprietati mai mici cu sume mai mici, ca de exemplu: Istvan Balas, subprefect al comitatului Timis, a cumparat domeniul Altringen, Ferencs Szabo, magistrat al comitatului Timis, a cumparat domeniul Sintar, cu suma de 82.000 Ft., Gyorgy Konszky, secretarul baronului Orczy, a cumparat domeniul Vizma, cu suma de 23.950 Ft.

As face doar cateva scurte observatii la textele de mai sus. Actiunea autoritatilor imperiale austriece era o actiune care urmarea cresterea veniturilor trezoreriei, dar nu prin sporirea taxelor percepute ci prin vanzarea unor bunuri imobiliare aflate in proprietatea statului. Apoi, vanzarea preconizata urma sa tina cont de dezvoltarea urbana ulterioara, prognoza dezvoltarile urbane ale regiunii si interesele strategice ale statului avand in acelasi timp grija sa nu distruga ceea ce exista deja bine facut, cum ar fi plantatiile de orez. Vanzarea terenurilor se facea cu grija fata de posibilele revendicari imobiliare, dreptul de proprietate privata fiind sacrosant iar securitatea circuitului civil extrem de importanta. Si, nu in cele din urma observ ca “politicienii” momentului erau intre achizitorii de terenuri, dar asa… mai pe la coada, multumindu-se cu domeniile mai marunte.

Una peste alta… pare a fi un plan, nu!? Si cand ma gandesc ca ne despart peste 250 de ani.

Romania’s housing market is heating up strongly, despite the political crisis

Romania has a long history of corruption and of protests against corruption, and Prime Minister Victor Ponta, who himself faces trial for corruption, has just resigned after some 20,000 people took to the streets in protest against a Bucharest nightclub fire.  But is this “same old, same old”?

Maybe not.  The fresh face in national politics is president Klaus Iohannis, elected in November 2014.  Previously mayor of Sibiu, he turned it into one of Romania´s most popular tourist destinations. His popular appeal is as outsider to the country´s corrupt and warring political elite, although he briefly became president of the National Liberal Party during June-December 2014.  Highly critical of Ponta, he is vocal about the need to curb Romania´s endemic corruption.

“In my opinion, it is much more than a mere government change,” said Iohannis of Ponta´s resignation.  “I believe we are talking about a paradigm change in the Romanian politics and I believe it is good…”

This potential sea-change in politics has coincided, largely by chance, with an economic upturn.

The Romanian economy is expected to grow 3.4% this year and by 3.9% in 2016, according to the IMF. Romania’s economy grew by 2.8% last year, after GDP growth of 3.4% in 2013. (more…)

Das ist gut

„Stii cum fac nemtii? Stau in chirie pana ajung pe la 30 de ani. Dupa care se casatoresc si inchiriaza un apartament mai mare, cu vreo 2-3 dormitoare, pentru ei si viitorii lor copii, platind lunar vreo 1000-1500€. Dupa 20 de ani, cand copiii isi iau zborul, inchiriaza ceva mai mic, cu 1-2 dormitoare, pentru care platesc sub 750-1000€. Au deja 50 de ani si in tot acest timp au economisit, lunar, macar 500€. Peste inca 15 ani vor iesi la pensie si vor fi economisit peste 200.000€. Acum se pot retrage fie intr-un oras mai mic, fie mai spre periferie, daca nu locuiau deja acolo. Mobilitatea nu mai intra in discutie asa ca isi pot cumpara din economii un apartament micut. Le mai raman bani si de concedii prelungite, macar 50.000€. Nu toti pot economisi 500€ lunar, dar chiar si cu 250 scapa de grija locuintei. Oare romanii de ce nu pot face la fel ? Mai sunt si cei care cumpara prin credit, mult mai devreme, dar ei nu concep sa nu ai strans un avans de cel putin 25%„.

Asa mi-a povestit un prieten plecat in Germania. Judecand dupa intrebarea lui, fie e naiv, fie e uituc. Raspunsul e insa simplu: romanii nu iși cultiva rabdarea, ei vor sa fie proprietari azi. In plus, nici nu obisnuiesc sa isi schimbe orasul, ci tara pentru un loc de munca mai bine platit. Si, poate cel mai important, ei considera ca banii dati pe chirie sunt bani pierduti. Din exemplul de mai sus ai zice ca reiese taman contrariul.Dar ce stiu nemtii ? ‘ai de capu’ lor !

Am si eu insa intrebari pentru prietenul meu: cum naiba de mai apeleaza nemtii la agenti imobiliari? Ok, ei au cultul serviciilor, nu schimba un bec singuri, dar totusi. Mai ales ca mai sunt si pe la ei specimene interesante, care, ca tot veni vorba de becuri, iti spun ca nu poti veni la vizionare decat in timpul zilei, pentru ca locuinta nu are becuri in dulii (si ar fi peste puterea lor sa aduca 5 becuri pe care sa le infileteze pentru a-si putea lua comisionul).

Am gasit acest articol pe blogul Basme imobiliare si l-am preluat pentru ca mi-a placut modul simplu prin care explica niste adevaruri complexe. Ii multumesc autorului pentru bunavointa. Daca doriti o analiza mai complexa asupra fenomenului proprietatii si proprietarilor in tarile din Uniunea Europeana, puteti citi articolul de aici.

Ciocoi vechi si nuoi

Economia agricola a Romaniei se capitalizeaza! Nu mai exista nici o indoiala in aceasta privinta. Micile proprietati taranesti, dobandite sau re-dobandite prin reforma agrara post-decembrista se aglutineaza in jurul acelora care au avut capitalul sau abilitatile necesare pentru competitivitate.

Din pacate aceia care au avut capitalul si abilitatile pentru dezvoltarea unor mari afaceri in agricultura sunt fie capitalisti straini, fie intreprinzatori romani curajosi si aflati in relatii “speciale” cu politicienii locali. Cel putin in marea majoritate a lor.

Asadar, taranul roman ca proprietar si agricultor de succes este pe cale de disparitie. Viitorul agriculturii romanesti il reprezinta marile proprietati agricole ce sunt detinute de catre marile companii.

Dumitrescu & Asociatii si revista on-line fraudaimobiliara.ro au pregatit impreuna cu analistul economic Andrei  Deheleanu un infografic cu marile proprietati agricole si forestiere din Romania. Veti putea observa care sunt cei mai mari investitori din agricultura romaneasca si unde sunt zonele in care acestia au investit.

In opinia noastra, aceste tendinte se vor accentua in perioada care urmeaza. Ba mai mult, incetul cu incetul chiar marele capital romanesc va fi inlocuit de multinationalele din ce in ce mai interesate de extraordinarul potential agricol al Romaniei. Iar daca ne intrebati pe noi, preferam multinationalele pentru abilitatile reale in dezvoltarea unor afaceri rentabile in agricultura si resurselor lor financiare la fel de reale, in locul imbogatitilor romani ai tranzitiei.

Dar peste toate, speram ca macar pe ici pe colo, vom mai vedea si traditionale ferme taranesti pe care oile turcane vor paste printre palcurile de meri si pruni “autohtoni”.

Pentru a afla mai multe detalii despre tendintele privind tranzactiile imobiliare din agricultura romaneasca, va rugam sa ne contactati.

infografic_fraudaimobiliara_mari_proprietari

Unde (poate) duce incapatanarea

unde duce incapatanareaOrasul asta se incapataneaza sa reziste! Are cea mai romantica gara din Romania, atat cat a mai ramas din ea. Se spune ca jumatate din scenele de despartire ale cinematografiei romane au fost filmate aici, Felix si Otlia, Ultima noapte de dragoste… toti s-au “dus” de aici, dar orasul asta se incapataneaza sa nu se “duca”.

Baile Heculane, caci despre acest loc vorbesc, s-au nascut probabil accidental acum mai bine de doua milenii atunci cand vreo calauza geta le povesteste soldatilor romani despre izvoarele fierbinti de la poalele muntilor calcarosi. Si apoi, de la romani printre diversi migratori, turci si austrieci, la “perla turismului balnear” romanesc. Ma rog, nu romanii monarhiei sau ai statului comunist, ci capitalistii imperiului  Austriei au edificat impunatoarele edificii care faceau odata faima acestei asezari. Noi, romanii le-am preluat, le-am “nationalizat” odata prin anii ’20 ai secolului trecut cand stabilimentul trece in proprietatea unor societati “anonime” detinute de protipendada politica a Romaniei interbelice, si le-am mai “nationalizat” odata in anii ’50 ai aceluiasi secol, transformand societatile “anonime” in intreprinderi  “de stat”.

Firava industrie turistica romana din anii monarhiei a mai spoit pe ici pe colo cate un hotel, a mai construit cate o vila in bunul gust al stilului brancovenesc, dar atat. Comunistii au venit cu visul turismului de masa. Pe cat de mari erau restaurantele in care oamenii muncii serveau dejunul, pe atat de “standard” erau sutele de camere din hotelurile imense cu 10 nivele.Orasul nu s-a  lasat “dus”, s-a transformat, s-a  “adaptat” vremurilor.

Apoi a venit “revolutia” si visul turismului de masa s-a spulberat. Multe vise s-au spulberat in anii de dupa, anii de tranzitie. Marile hoteluri “standard”, si deja folosesc prea des ghilimele astea, marile hoteluri comuniste s-au “dus”, dar nu si orasul. Orasul asta se incapataneaza sa reziste. Mici pensiuni, hoteluri kitch-oase edificate de directorasii epocii comuniste, rasar ca ciupercile dupa ploaia ce pare ca le-a spalat pe toate. Orasul nu se lasa “dus”de tranzitie, se “adapteaza” vremurilor. (more…)