Pentru operatiunile de vanzare-cumparare de orice fel cumparatorii platesc la Notarul public numai onorariul notarial.
Onorariul se plateste la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, schimb, succesiune, etc., iar nivelul acestuia se calculeaza in functie de valoarea declarata de parti la Notar.
Incepand cu data da 01.01.2007 nu se mai plateste Taxa de timbru pentru tranzactiile imobiliare.

Sunt scutite de la plata acestui impozit următoarele cazuri:
a) la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor speciale;
b) la dobandirea dreptului de proprietate cu titlul de donatie intre rude si afini pană la gradul al III-lea inclusiv, precum si intre soti.

Inteleg de ce a intrat in faliment Grecia. Dupa ce am cerut un credit pentru nevoi personale la Piraeus Bank am inteles pe deplin.

Am ajuns la ei datorita reclamelor de la TV, banca anului, vreau credit… din astea, si datorita site-ului foarte limpede si continand informatii relevante.

Am descarcat formularul de adeverinta de venit, am studiat lista cu documentele necesare si am plecat spre sucursala din Piata Marasti, aproape de biroul meu.

E simplu, doar formularul acesta de venit si o copie dupa contractul de munca, atat. Eventual mai aduceti si copie dupa fluturasii de venit din ultimele trei luni si fisa fiscala de anul trecut, in caz ca e nevoie, atat.

Am primit un apel a doua zi dis-de-dimineata iar doamna, destul de panicata mi-a cerut in plus si o copie dupa cartea de munca, completata la zi, in caz ca e nevoie, atat. Ma gandeam ca oamenii sunt prudenti dar se misca bine.

Apoi pauza vreo trei zile. Dupa care am mai primit un telefon de la aceeasi doamna, destul de nervoasa de data asta. Si inteleg de ce… era greseala mea, am uitat sa stampilez o pagina si nu am scris dedesubt “conform cu originalul”. Faptul ca ea vazuse si exemplarul original nu conta, trebuia scris, asa este.

Mai apoi a trebui sa dau explicatii de ce aveam o “gaura necompletata” in cartea de munca, cam pe cand lucrasem pentru statul roman, la Ministerul IMM-urilor si un functionar idiot de la departamentul resurse umane a uitat sa treaca o mentiune, am explicat in scris si am cerut explicatii si de la Minister.

Pana la urma totul era in regula si dosarul mergea mai departe.

Am aflat ca au sunat la firma si au interogat contabila, au sunat si la celelalte firme unde lucram si au interogat si pe acolo fara foarte multe menajamente. Imi era deja jena de situatia in care mi-am pus angajatorii, dar poate ca oamenii de la Piraeus aveau dreptate. Puteam sa fiu un infractor si sa ma dau angajat.

Probabil ca din acelasi motiv au cerut ultimele trei balante si bilantul de sfarsit de an al firmei mele, unde eram intre altele si angajat.

Apoi au verificat la Biroul de credit S.A. si au gasit o descoperire de card de vreo 800 de lei. Trebuia sa o acopar neaparat si evident ca am acoperit-o a doua zi. Am dus adeverinta si am fost informat cu aceasta ocazie ca figurez in alta parte cu un credit over-draft de 1.200 de lei neachitat la Banca Transilvania.

Am lamurit problema simplu obtinand o adeverinta de la acea banca cum ca nu am si nu am avut vreo data credit acolo… in fine formalitati normale zic eu.

Apoi mi s-a spus ca suma solicitata de mine este prea mare si ca ar fi prudent, inainte ca dosarul sa ajunga la Bucuresti, acolo unde se iau deciziile, sa refac cererea si sa solicit doar jumatate din bani. Ma rog, jumatate din bani nu ma ajutau foarte mult si ramaneam cu problema nerezolvata, dar mai bine jumatate decat deloc, asa incat am schimbat cererea.

Pana la urma a venit si raspunsul. Dupa vreo 60 de zile si dupa 8 drumuri la banca, cam pe cand uitasem ce mai vreau sa fac cu banii, a venit si raspunsul.

Eram la munte intr-o zi de vineri si savuram o cafea pe o terasa cu o panorama superba cand, in cele din urma, am primit si raspunsul. Era negativ evident, fara prea multe explicatii evident… si au reusit sa imi strice si weekend-ul.

Citesc zilele astea o carte despre internet scrisa de Jeff Jarvis. Se numeste Ce ar face Google? Imi place mai ales viziunea lui despre agentiile imobiliare si agentii imobiliari. Dati-mi voie sa il citez:

As infiinta o companie care nu face altceva decat sa sustina piata de imobiliare intr-un internet deschis, publicand anunturi pe craigslist, facand poze si filmulete de prezentare, creand pagini de internet pentru fiecare casa, asigurandu-se ca acele pagini pot fi gasite la o cautare prin Google, chiar si cumparand publicitate pe Google. Gratie lui Google poti face acest lucru pe cont propriu cu linkuri catre oricate fotografii vrei (serviciu gratuit pe Google Picasa), tururi video (gratuit pe You Tube si usor de filmat cu o camera de 100 de dolari); harti cu puncte de interes (gratuit pe Google Maps); o privire din aer (multumita Google Earth); si liste si cronici ale restaurantelor din apropiere (gratie Yelp, de asemenea disponibil pe Google Maps).Vanzatorii pot publica linkuri catre locurile lor preferate de petrecere a timpului liber, catre supermarketurile din zona si pot face sugestii de locuri de joaca pentru copii. Odata cu casa, poti vinde si experienta, stilul de viata, comunitatea. In curand le vei putea face cunostiinta cumparatorilor cu vecinii tai prin linkuri catre blogurile sau paginile lor de Facebook. Multi proprietari nu ar vrea sa se ocupe de asta singuri deci exista oportunitatea de a crea o afacere care sa-i ajute in acest demers. As vinde aceste servicii si optiuni contra unor sume fixe, nu a unui comision din pretul de vanzare…………………

Cumparatorii au la dispozitie instrumentele internetului si ale tehnologiei mobile pentru a prospecta un anumit cartier. Servicii noi aparute precum EveryBlock.com publica tot felul de date cu privire la o anumita adresa – infractiuni, permise de constructie, chiar si curatirea zidurilor de graffiti. Outside.in sorteaza articolele de pe bloguri in functie de pozitionare pentru ca tu sa poti citi ce au de spus vecinii tai. Printr-o cautare inteligenta, cumparatorii pot avea acces la informatii despre scoli sau arhivele de stiri locale. Pot cauta si contacta utilizatorii de Facebook care locuiesc in zona. Un serviciu recent si foarte bun numit CleverCommute prezinta imagini reale din iadul numit trafic. Toate aceste date la care ai acces fac mult mai mult decat agentul care-ti spune ca toate cartierele sunt minunate si ca fiecare casa are potential……………………………

Agentul 2.0 va avea propriul sau site plin de informatii unde poti afla orasele de care se ocupa si casele in a caror vanzare sa implicat, cu linkuri catre o sumedenie de informatii locale.

Hmm. Chestiile astea vor da peste noi dupa vre-o zece ani, dar vor da… 

Titlul de proprietate care a fost predat vanzatorului, care se afla in posesia unuia dintre coproprietari sau mostenitori sau se afla in oricare dintre situatiile in care nu permite accesul comod si liber la acesta, este un titlu de proprietate perfect valid. El poate fi utilizat inclusiv printr-o actiune in instanta care sa oblige detinatorul acestuia sa il puna la dispozitia aceluia care dovedeste un interes legal prin folosirea lui.

Nemtii nu sunt niciodata multumiti… pe bune. Ba ca aia dureaza prea mult, ba ca cealalta se impoziteaza de doua ori. Nu inteleg de ce se raporteaza vesnic la Germania.

Poate lucrurile sunt uneori imprevizibile, dar sa nu uitam ca hazardul este singura constanta din univers (exista o teorie in acest sens, am citit despre ea in Codul lui Oreste), poate procedurile sunt subiective dar functionarii sunt oameni pana la urma, pot fi uneori obositi, alteori prudenti (si nu este normal sa isi asume responsabilitati inutile, mai ales acum cu reducerea de salariu).

Eu cred ca toate astea sunt aere de superioritate imperialista si nu vad ce cauta pe aici nemultumiti fiind cand ar putea sa investeasca in alta parte unde conditiile lor sofisticate de chitibusar sunt pe deplin satisfacute (cum ar fi Statele Unite sau Australia si alte cateva state dintr-astea).

Mai nou, cica au facut un studiu (academic zic ei, de parca noi nu am avea Academie, chiar mai multe)  si au analizat procedurile necesare unui investitor strain pentru a dobandi un teren in vederea deschiderii unei afaceri. Si zic astia ca timpul necesar pentru a intra, ca proprietar, in posesia unui teren pe care se poate cladi o afacere variaza intre jumatate de an (in Nicaragua sau Sierra Leone, adica acolo unde nu sunt academii, noi avem chiar mai multe) si doua saptamani (in Armenia, Georgia, Coreea de Sud sau Sudan, adica Sudan c’mon, astia cu studiul lor cred ca se plictiseau, pe bune).

Din punctul de vedere al procedurilor, autoritatilor canadiene le sunt suficienti doi pasi (da, de politie calare canadiana); in Venezuela e nevoie de 19 formalitati, in Uganda de 21. In Romania, numarul acestora este de 7 (fata de 9 in Moldova, adica cica la ei mai trebuie de la Presedinte si de la Ministerul Securitatii) iar cel al zilelor de care un strain are nevoie pentru a pune pe picioare o afacere este de 11, cu una mai mult decat dincolo de Prut (ca parca nu mai trebuie sa te si odihnesti o zi, doua, chiar daca esti neamt, nu). Banca Mondiala a studiat climatul investitional din 87 de natiuni.

Daca va intereseaza prostia asta cititi si voi, eu m-am plictisit deja…

Pe bune daca nu ma enerveaza nemtii astia si in Cap de neamt

Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si ascunde o donatie. De exemplu, vanzare-cumparare in care pretul nu este datorat; recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate etc.

Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros, sunt, in principiu, valabile; deghizarea – simulatia in general – nu este sanctionata cu nulitatea. Prin urmare, donatia deghizata, care intruneste conditiile generale de validiiate ale contractelor – in special se pune problema cauzei licite – este valabila.

Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia deghizata se aplica aceleasi reguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta.

Revocarea reprezinta desfiintare a contractului de donatie prin manifestarea unilaterala de vointa a donatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Sunt revocabile prin esenta lor donatiile de bunuri viitoare si donatiile intre soti. Donatiile mai pot fi revocate: a. pentru neindeplinirea sarcinii. b. pentru ingratitudine; c. pentru nastere de copil. In primele doua cazuri, revocarea donatiei se pronunta prin hotarare judecatoreasca, iar in ultimul caz ea opereaza de plin drept, urmand sa fie constatata de instanta, in caz de neintelegere intre parti.

Conform dispozitiilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor, suma asigurata obligatoriu, adica suma asigurata ce poate fi acordata, este echivalentul in lei a 20.000 Euro pentru fiecare locuinta de tip A (constructie cu structura de rezistenta din beton armat, metal ori lemn sau cu pereti exteriori din piatra, caramida arsa sau din orice alte materiale rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic) si a 10.000 Euro, pentru fiecare locuinta de tip B (constructie cu pereti exteriori din caramida nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic si/sau chimic).

Prima obligatorie (suma de bani pe care o plateste proprietarul unei locuinte, in calitatea sa de asigurat, ori imputernicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, in scopul contractarii unei asigurari de locuinte) reprezinta echivalentul in lei a 20 Euro pentru locuintele de tip A si, respectiv, a 10 Euro pentru locuintele de tip B. Polita de asigurare va fi valabila pe o perioada de 12 luni, cu incepere de la ora zero a zilei urmatoare celei in care s-a platit prima obligatorie.

Dobandirea unei bucati de pamant reprezinta o intreprindere anevoioasa la romani. Prin traditie cumpararea iar uneori insasi detinerea unui lot de teren inseamna o epopee judiciara care doboara nervii si averea taranului roman…

Parca dintotdeauna a fost asa. Cu balcanismul birocratic si sarac al perioadei interbelice, cu reformele agrare incomplete si prost gandite, cu un comunism CAP-ist batjocoritor si cu o vesnica tranzitie paguboasa pentru mediul rural romanesc.

Orice incercare de a venii in sprijinul celor care doresc sa dobandeasca un teren merita a fi salutata si multiplicata.

Am hotarat deci sa preiau un articol aparut in Saptamana Financiara si sa il public. Consider ca acest lucru face parte din menirea acestui blog de a educa, pur si simplu…

Tot mai mulţi oameni care aleg să ocolească dezvoltatorii imobiliari sunt preocupaţi acum de criteriile după care trebuie ales terenul pentru construcţia locuinţei

Relatările celor păţiţi cu dezvoltatorii rezidenţiali se înmulţesc în ultima perioadă. Asta îi face pe tot mai mulţi doritori de locuinţe să ia în considerare achiziţia unui teren pentru construcţie. Şi construcţia de case s-a lovit însă de multe probleme în ultimii ani, mai ales ca urmare a calităţilor terenului. O minimă orientare pentru alegerea unui teren se poate dovedi deci utilă.

Principalele aspecte neglijate de cumpărătorii de terenuri pentru construcţia unei case proprii au fost în ultimii ani accesibilitatea utilităţilor, deschiderea, lăţimea drumului de servitute şi, nu în ultimul rând, studiul geotehnic. Insuficienta atenţie acordată acestor aspecte şi concentrarea aproape exclusivă pe preţ a condus la derapaje precum absenţa utilităţilor, teren insuficient pentru construcţia propusă iniţial şi, uneori, chiar inundarea locuinţelor.