Atunci cand am intrat prima data in birourile lor m-au dezorientat in 5 secunde. Era prin 2008 cred si nu pot sa imi dau seama nici astazi daca sediul agentiei imobiliare Imoserv era prea mic sau numarul agentilor era prea mare. Era o foiala continua iar incaperile, cele 2-3 prin care am trecut pentru a ajunge la unul dintre directori, erau incarcate de oameni agitati care plimbau hartii, schite si harti sau vorbeau incontinuu la telefon. Eu eram interesat de vanzarea serviciilor mele juridice iar, dupa 20 de minute paraseam acest El Dorado din care speram la o bucatica cinstita, incarcat de promisiuni care se vor dovedi baloane de sapun precum agitatia prin care trecusem.

Aceasta era agentia imobiliara Imoserv SRL din Timisoara prin 2008 si era la acel moment cea mai mare agentie imobiliara din oras. 40 de agenti imobiliari impartiti in mai multe departamente, proiecte de dezvoltare imobiliara proprie, hoarde de clienti romani sau straini faceau faima acestei agentii, urmata indeaproape de alte cateva agentii de dimensiuni apropiate.

Mi-am amintit de vizita mea acolo zilele trecute cand am primit un apel de la un agent imobiliar care s-a prezentat “suntem agentia X, fosta Imoserv”.

Nu exista “fosta Imoserv”. Poate sunt agentii imobiliari care lucreaza acum pe cont propriu, poate ca sunt proiecte care se continua, dar nu mai exista Imoserv, dupa cum nu mai exista majoritatea agentiilor care incercau sa o ajunga din urma in acele vremuri. Imoserv nu mai exista pur si simplu.

(more…)

Daca avem vreme sa ne preumblam prin centrul orasului, pe strazile Loga sau Trandafirilor, ne amintim de “bunele” obiceiuri ale conationalilor nostri tigani, care intr-o lipsa de respect deja desuet de mai povestit, au inlocuit cladirile monumentale de patrimoniu national cu nu mai putin monumentalele palate in stil propriu. Iar daca se intampla sa trecem prin zona pietei Traian incepem sa ne intristam de aceeasi lipsa de respect deja desuet de mai povestit cu care aceiasi conationali tigani degradeaza prin indolenta alte cladiri monumentale de patrimoniu.

Se pare ca obiceiul de a prelua si a locui imobile situate in centrul istoric al localitatilor face parte din cultura lor. Am intalnit acelasi obicei in Lugoj, Sibiu sau Orastie. Vorbirea cu precadere a propriei limbi nescrise, organizarea puternica pe caste si familii, propriul sistem de drept si reguli de convietuire comunitara, fronda fata de autoritatile statului si evaziunea fiscala ca mod de a-si conduce afacerile sunt alte caracteristici ale acestei numeroase etnii. O etnie problema prin cultura sa aparte, am putea sa apreciem.

Eu cred ca inadaptarea tiganilor devenita prin cronicizare inadaptabilitate, este de fapt problema Statului Roman impotent si incapabil de flexibilitate in a gestiona aceasta chestiune. Tiganii romani creaza probleme peste tot in Europa, tiganii romani si nu cei polonezi, francezi sau spanioli care se dovedesc integrati aproape perfect in aceasta Europa multiculturala la care subscriu intrutotul.

(more…)

Astazi, ca in fiecare dimineata aproape, incerc sa imi savurez capucino-ul in linistea relativa, foarte relativa, a cafenelei Timi’s de pe Vasile Alecsandri.

Am obiceiul asta de multa vreme, de prea multa vreme poate. Am inceput cu Eclipse, care la momentul acela era singurul bar din zona Pietei Unirii, am continuat prin alte locatii, iar de cativa ani produc consumatie la Timi’s.

Localul este mai tot timpul plin, si asta in lipsa vreunei atmosfere aparte sau a preturilor care nu sunt deloc modeste. Adaosurile comerciale de 300-400% intretin chiriile exorbitante si amenajarile interioare costisitoare pentru toate localurile din zona Pietelor Unirii-Libertatii-Victoriei. Despre preturile spatiilor comerciale din aceste zone, chiar in mijlocul acestei crize imobiliare, nu este cazul sa vorbim.

Dar ce face ca un numar consistent de locuitori ai urbei sa risipeasca maruntisuri ce se dovedesc exorbitante in timp, acceptand cu buna stiinta adaosurile comerciale ridicate? Eu nu mai sunt relevant in aceasta poveste. Sutele de italieni de care ma “lovesc” in aceasta activitate de tabiet sunt, datorita culturii de sueta si cafenea din care provin, poate la fel de putin relevanti. Ma refer acum la ceilalti, oricare ceilalti…

(more…)

“Dezvoltare sustenabila versus densificare haotica” asta ar putea fi tema dezbaterilor privind viitorul orasului de pe Bega. La modul informal, ciclic, aceasta este cu adevarat tema dezbaterilor privind viitorul urbanistic al acestui oras. Investitiile demarate cu intarziere in ultima vreme si dezbaterile pe care le suscita sunt o dovada in acest sens.

Citez in cele de mai jos:

In plina perioada de criza, in Timisoara sunt totusi cativa investitori care „se iau la tranta” cu recesiunea si propun proiecte indraznete: un centru de afaceri unicat in Banat, doua hoteluri Novotel si Etap, dar si doua centre comerciale. In cele mai multe din cazuri, locatarii din zona sunt nemultumiti.

Dar ce ar trebui facut, pana la urma, pentru ca lucrurile sa evolueze, dar sa evolueze sustenabil? Aici voi pomeni doar despre un singur lucru: strategie.

Din pacate primaria Timisoara nu are in acest moment, nu a avut vreodata, o strategie coerenta de dezvoltare a orasului. Ceea ce face ea se numeste actiune improvizata, punctuala si reactiva la problemele cu care se confrunta orasul, carpeala mai pe intelesul tuturor.

M-ar interesa si pe mine (si poate ne intereseaza pe toti) cum vedeti voi, cititorii acestui blog, macar punctual si chiar neargumentat dezvoltarea orasului in care locuiti, si asta pentru ca felul in care vad administratiile locale aceasta dezvoltare, nu ma mai intereseaza de mult.

Deci?

Iar daca vi se pare ca totul este ok, va recomand sa cititi si Stalingrad is my message 

Citesc cateva articole destinate promovarii serviciilor imobiliare. Bine scrise, zic eu. Se vorbeste despre videoclipuri interactive si 3D, despre computational designer si alte nebunii din astea.

Se spune ca smecheriile astea ar fi hot in imobiliare. De acord, dar asta ar insemna ca celelalte chestii, cele de pe la noi… sunt cold rau, si asta in ciuda vremii de afara.

Se stie ca o imagine face cat 1000 de cuvinte in prezentarea unei proprietati. Un videoclip cu proprietatea e priceless. Insa, cei de la yellowbird.com sau madpixel.es au mers la nivelul urmator: videoclipuri interactive. Pentru a intelege despre ce e vorba, urmariti clipul urmator:

Citesc un articol destul de bine documentat (carcotas fiind, as zice ca e o traducere) despre Viena, capitala Austriei. Va marturisesc ca imi aduce suficiente elemente de noutate, cum ar fi raportul surprinzator de mare al chiriasilor din totalul locuitorilor, pretul mediu pe metrul patrat, etc. incat am hotarat sa il postez pe blog.

Va recomand sa il cititi in intregime.

Viena are un grad de improprietarire relativ scazut comparativ cu alte orase europene – 82% dintre vienezi locuiesc cu chirie, procentul la nivel de tara fiind mai mic – 40% dintre austrieci stau intr-o locuinta inchiriata. Gradul de inchiriere din Viena a ramas atat de ridicat comparativ cu restul tarii si din pricina unui tipar de improprietarire relativ neobisnuit in centrul orasului. Fonduri de investitii, institutii bancare si companii sunt detinatorii a circa 70% din segmentul rezidential din centrul Vienei.

Strainii care planuiesc sa stea cel putin cativa ani in Capitala Valsului pot lua in considerare achizitia unui apartament. Cu toate acestea, investitiile imobiliare cu scop speculativ nu sunt o idee foarte buna pentru acest oras, deoarece preturile proprietatilor au tendinta sa fie foarte stabile.

Va recomand sa cititi si Brandul de tara… in intregime