Ma indrept spre birou si sunt bucuros ca aceasta este ultima zi de lucru din anul asta. Maine e Ajunul Craciunului si poate asta va mai linistii zumzetul care ma inconjoara de cateva saptamani.

Imi suna telefonul. Un agent executor vrea sa-mi inmaneze o comunicare pentru un client de-al meu. Imi replica ca trebuie sechestrate terenurile pana la Craciun, sa nu se vanda, e multa rautate in zilele astea.

Intru pe usa si… in loc de buna ziua ma trezesc cum o clienta varstnica ce pare ca ma asteapta de multa vreme ma apostrofeaza: Trebuie sa pornim actiunea aia acum, vreau inapoi casa bunicilor mei. Mi se pare inutil sa o intreb de copii, de nepoti, de Craciun… a da, de Craciun… poate pe vremea ei.

Colega mea isi face loc prin norii de energie negativa ce ma inconjoara ca sa imi spuna: A sunat Alberto de 5 ori, intreaba daca ii ies actele azi, vrea sa obtina o autorizatie de mediu urgent.  E Ajunul Craciunului, la ce i-ar mai trebui blestemata aceea de autorizatie acum, ma gandesc.

E Ajunul Craciunului, e Spiritul Craciunului, Nasterea Mantuitorului… voi nu simtiti asta in aer?

Asa este ca nu sunteti  intre aceia care se inghesuie prin birourile contabililor si avocatilor pentru a rezolva problemele inainte de sfarsitul lumii, asa-i ca nu stati la cozi interminabile pentru a va incarca carucioarele cu cumparaturi pentru o masa de trei luni, asa-i ca nu claxonati insistent la intersectie, la toate intersectiile prin care treceti pentru ca va grabiti, doar e Ajunul si mai trebuie facute atat de multe…

Statie de cale ferata in mijlocul desertului, Las Vegas, Nevada avea 24.000 de locuitori in 1950 anul in care se instituie in localitate un regim fiscal permisiv pentru o activitate economica ciudata: jocurile de noroc. In 1960 avea deja 65.000 de locuitori in timp ce astazi in zona metropolitana locuiesc aproape 1 milion si jumatate de oameni, in general oameni prosperi.

Nu vreau sa fac o apologie a jocurilor de noroc. Orasul Timisoara are probabil mai multe cazinouri decat avea in 1960 Las Vegasul-ul dar nu va ajunge niciodata la prosperitatea acestuia. Vreau doar sa vorbesc despre regimul fiscal permisiv si inteligent imaginat pentru a aduce bani, multi bani la bugetul local si national si care a stimulat in aceeasi masura initiativa privata intr-o maniera pe care doar cei care au vizitat macar si in trecere Las Vegas-ul si-o pot imagina.

Pentru a va face o idee, chiar superficiala despre valoarea imobiliara si financiara a acestui indepartat oras este suficient sa urmati linkurile acestui post.

Ma intreb doar cat poate sa fie de greu pentru jalnicii nostri lideri sa imagineze un sistem fiscal coerent si stimulativ cladit pe ruinele unor statiuni parasite cum ar fi Baile Herculane sau Tusnad si care sa stimuleze cladirea unor afaceri private prospere odata cu incasari bugetare coerente si oneste. Lipsa de inteligenta si bun simt limiteaza sistemul fiscal romanesc la cresteri desantate ale TVA-ului sau taxe ascunse sub forma de amenzi si autorizatii. In timp ce cu multa vreme in urma unii au transformat desertul intr-o bogatie inimaginabila pe la noi altii, ai nostri mai exact, ne prostesc cotidian cu “dezastruoasa mostenire” sau “baietii destepti din energie” pentru care eu, tu platim impozite umflate fara nerusinare.

Va recomand sa cititi si Hercules si popoarele migratoare.

Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), într-un comunicat citat de Mediafax, în 2010 au fost derulate cu 2.5% mai multe tranzacții imobiliare decât în cursul anului 2009.

Astfel dacă în 2009 au fost înregistrate un număr de 562.637 tranzacții imobiliare, la nivelul anului 2010 acestea au fost de 577.023, cu 14.386 mai mult. Cele mai active luni din acest punct de vedere au fost lunile decembrie cu 53.307 tranzacții imobiliare și martie cu 53.181 tranzacții. Cele mai multe acte de garanție imobiliară s-au semnat în lunile martie, cu 14.180 ipoteci și respectiv decembrie (13.733). La nivel național în 2010, numărul total al actelor de garanție imobiliară a fost de 132.814, față de 119.266 în 2009.

Cum stau lucrurile astazi? Roz cu picatele pur si simplu…

Dupa 3 ani de criza, sectorul imobiliar poate fi caracterizat prin arierate de 1,2 mld. euro, insolvente, mall-uri abandonate si 30.000 de agenti imobiliari pe drumuri.

Preturile au ajuns la nivelul de acum 5 ani si continua sa scada, iar incercarea Guvernului de resuscitare prin Prima Casa a esuat.

Multe voci din piata imobiliara spun ca aceasta industrie s-a prabusit si ce anume ar putea confirma mai bine aceasta realitate decat cifrele.

Va recomand sa cititi si Roz fara picatele

Si iata cateva exemple:

Un dentist din orasul italian Cosenza a cerut bani UE pentru o afacere cu panouri solare – care nu a vazut niciodata lumina zilei. In schimb si-a cumparat un Ferrari Testarossa galben (in valoare de circa 200.000 euro), o masina de Formula 1 si alte 55 de alte masini de lux. Cazul dentistului a facut parte dintr-o schema de fraudare mult mai ampla, cifrata la aproximativ 80 milioane euro, in care patru companii au deturnat fonduri comunitare timp de patru ani.

Si sa tot ne minunam… cititi mai departe

Eu constat ca mai sunt doua zile pana la craciun si poate ar fi cazul sa ma gandesc la prieteni, la cadouri, la liniste si muzica de colinde. Toate celelalte pot sa ramana in urma… macar pentru cateva zile.

Ei: d-nul Dumitrescu trebuie sa trimiteti mailul azi, nu se poate sa nu rezolvam anul asta… Florin, sunt in oras pana in 24 si ma astept sa rezolvi cu contractul ala pana atunci… Am gasit cateva inadvertente in documentele de achizitii, ia-ti laptopul si vino azi sa le terminam… Depuneti acum dosarul la Registrul Comertului, ma astept sa iasa actele in 1 ianuarie… Am sosit in tara special pentru problema asta, nici nu accept o amanare… De ce nu raspundeti la telefon, va astept la banca pentru a transforma contul intr-unul definitiv, se inchide… Nu ma gandeam ca ma abandonati acum, la jumatate de drum, eu nu mai pot veni maine si problema mea e urgenta… Pana la ce ora gasim un notar azi, maine pleaca asociatul din oras… Am venit neanuntat stiu, dar actele de succesiune lasate in octombrie ar trebui lamurite pana la urma, nu-i asa…

Eu, ei, cred ca se numeste spiritul craciunului… eu, ei suntem de pareri diferite, motiv pentru care ma enervez, normal. Ce mai este normal astazi?

Sarbatori linistite… sau cum va doriti sa fie.

Poate lucrurile sunt uneori imprevizibile, dar sa nu uitam ca hazardul este singura constanta din univers (exista o teorie in acest sens, am citit despre ea in Codul lui Oreste), poate procedurile sunt subiective dar functionarii sunt oameni pana la urma, pot fi uneori obositi, alteori prudenti (si nu este normal sa isi asume responsabilitati inutile, mai ales acum cu reducerea de salariu).

Eu cred ca toate astea sunt aere de superioritate imperialista si nu vad ce cauta pe aici nemultumiti fiind cand ar putea sa investeasca in alta parte unde conditiile lor sofisticate de chitibusar sunt pe deplin satisfacute (cum ar fi Statele Unite sau Australia si alte cateva state dintr-astea).

Mai nou, cica au facut un studiu (academic zic ei, de parca noi nu am avea Academie, chiar mai multe)  si au analizat procedurile necesare unui investitor strain pentru a dobandi un teren in vederea deschiderii unei afaceri. Si zic astia ca timpul necesar pentru a intra, ca proprietar, in posesia unui teren pe care se poate cladi o afacere variaza intre jumatate de an (in Nicaragua sau Sierra Leone, adica acolo unde nu sunt academii, noi avem chiar mai multe) si doua saptamani (in Armenia, Georgia, Coreea de Sud sau Sudan, adica Sudan c’mon, astia cu studiul lor cred ca se plictiseau, pe bune).

Din punctul de vedere al procedurilor, autoritatilor canadiene le sunt suficienti doi pasi (da, de politie calare canadiana); in Venezuela e nevoie de 19 formalitati, in Uganda de 21. In Romania, numarul acestora este de 7 (fata de 9 in Moldova, adica cica la ei mai trebuie de la Presedinte si de la Ministerul Securitatii) iar cel al zilelor de care un strain are nevoie pentru a pune pe picioare o afacere este de 11, cu una mai mult decat dincolo de Prut (ca parca nu mai trebuie sa te si odihnesti o zi, doua, chiar daca esti neamt, nu). Banca Mondiala a studiat climatul investitional din 87 de natiuni.

Daca va intereseaza prostia asta cititi si voi, eu m-am plictisit deja…

Pe bune daca nu ma enerveaza nemtii astia si in Cap de neamt

Cu totii stim prea bine ca “Time is money!”. Unii am facut scoli inalte care ne-au invatat importanta acestui aspect si ce trebuie sa facem si ce sa nu facem in relatia dintre timp si bani si mai mult de-atat, noi, companiile sau noi, oamenii, am trecut prin experiente care ne-au demonstrat ca intr-adevar asa este, iar si iar… Daca in viata personala ne mai putem permite sa ignoram acest dicton cand este vorba de un business, respectarea lui capata o importanta cruciala si ar trebui inscris pe o tablita si pus pe frontispiciul oricarei companii care se respecta si isi doreste viata lunga si succes in sectorul in care activeaza!

Sunt lucruri simple a caror respectare presupune implicare si multa munca. Anii precedenti crizei au lasat impresia respectarii dictonului sus mentionat. Tranzactiile s-au derulat cu o repeziciune uimitoare, marii si micii investitori pareau pusi pe fapte mari in ideea obtinerii unor profituri considerabile – azi! – daca se putea. Si multi le-au obtinut! Micii proprietari au vandut, marile companii au cumparat si au investit! Probabil ca in acest moment, multi dintre micii proprietari isi ridica moralul pe vreo plaja in Martinica in timp ce multe din marile companii stau cu cash-ul ingropat in terenuri si blocuri care nu mai prezinta interes pe timp de criza, pentru ca s-au miscat repede dar nu destul de repede. Au crezut ca au timp suficient pentru achizitie, investitie si obtinere profit! Cine si-ar fi imaginat ca din varful valului vom cadea atat de brusc si atat de jos? Toti cei care nu si-au imaginat au pierdut! Adica, multi dintre noi.

Si totusi cele mai bune afaceri se fac in aceste timpuri neprietenoase. Acum este momentul sa faci achizitii la preturi foarte bune si sa pregatesti terenul pentru vremurile bune ce vor veni. Pentru ca vor veni, cu siguranta, insa este greu de spus cand!

In Austria si Germania spre exemplu, oamenii si companiile se tem ca in viitorul apropiat banii pe care ii au acum vor valora mult mult mai putin, in consecinta prefera sa achizitioneze proprietati si sa isi investeasca economiile in bunuri ce nu isi pierd cu mult valoarea in timp, fapt ce a facut ca pretul acestora sa creasca.

In Romania depozitele si economiile noastre s-au dus pe case si masini scumpe, pentru ca asa suntem noi, nu prea avem traditia economisirii “banilor albi pentru zile negre”, iar pentru noi “time is money” inseamna ca mult timp de acum incolo vom avea de platit multe rate la banci!

—————————————

Luciana Cehan este un apreciat expert in dezvoltarea de proiecte imobiliare de natura industriala si infrastructura si conduce  reprezentanta din Romania a unei mari companii de inginerie austriaca.

Ceruse parerea tatalui sau intr-o chestiune tehnica importanta. Tara pe care trebuia sa o conduca era una dintre cele mai sarace si primitive ale Europei. Masuri grabnice si radicale de modernizare se impuneau. Dorea pentru aceasta natiune dezvoltarea institutiilor si crearea elementelor de infrastructura moderne dupa modelul celor in care fusese crescut si educat in Franta si Prusia. Dorea in acelasi timp ca aceste elemente de modernitate sa subtieze pe cat se va putea legaturile istorice cu Marele Turc si intarirea celor cu patria sa mama, Germania. Ceruse deci tatalui sau, recomandarea pentru constructia unei cai ferate care sa strabata intreaga tara de la malurile Dunarii si pana in nordul Moldovei, iar acum primise nu doar incurajarea calduroasa in favoarea demersului sau ci si sustinerea puternica a unei companii germane, dintre cele mai reputate si solide financiar care sa realizeze aceasta constructie. Intreprinderea incepea sub cele mai bune auspicii.

In lunile care vor urma proiectul pentru constructia cailor ferate va sosi de la Berlin de la Heinrich Strousberg & Sie GmbH. E adevarat ca regele nu discutase aceasta chestiune decat cu cativa dintre apropiatii sai si nu adusese problema pe masa guvernului, ceea ce era ilegal, dar scurta sa experienta printre romani ii dovedise ca lucrurile vor merge mai repede daca functionarimea locala este tinuta departe de aceste probleme pe care cu siguranta nu le intelege la adevarata lor valoare. Proiectul avea sustinatori importanti in ambele partide, liberal si conservator, iar la momentul potrivit acei oameni luminati vor reusi sa convinga pe parlamentari despre necesitatea realizarii lucrarilor si bunastarea economica si inaltarea intelectuala pe care le poate aduce aceasta linie de fier.

In anii care vor urma, principele va regreta amarnic hotararea luata, atunci cand “reputata” companie germana va da faliment. In acele momente intreaga lume ii va fi impotriva, Parlamentul roman si presa independenta, Imperiul German si Inalta Poarta si putin avea sa lipseasca ca sa nu plateasca cu tronul greseala catastrofala pe care o facuse dand credit unor interese economice straine fara sa tina cont de vointa poporului care il primise cu atata bucurie cu doar cativa ani mai devreme.

Atunci, ceea ce trebuia sa fie cea mai stralucita intreprindere economica din Balcani si initiativa care va transforma tanarul regat roman intr-o dinamica natiune la poarta Europei civilizate se va dovedi o mare speculatie mobiliara si imobiliara pe care poporul si regele sau o vor plati foarte scump.

Peste ani si ani, un premier atotputernic din aceasi tara de la poarta Europei civilizate, va da curs recomandarilor calduroase venite de la “tatal sau” de peste ocean si, fara vointa sau macar cunostinta poporului prin bunavointa caruia fusese uns premier, va gasi pe cale sa concesioneze unei reputate si solide financiar companii americane constructia unei autostrazi. E adevarat ca premierul nu discutase aceasta chestiune decat cu cativa apropiati ai sai si nu aduse problema pe masa guvernului, ceea ce era ilegal, dar scurta sa experienta de premier ii dovedise ca lucrurile vor merge mai repede daca functionarimea locala este tinuta departe de aceste probleme pe care cu siguranta nu le intelege la adevarata lor valoare. Proiectul avea sustinatori importanti in ambele partide, din stanga si din dreapta arenei politice, iar la momentul potrivit acei oameni luminati vor reusi sa convinga pe parlamentari despre necesitatea realizari lucrarilor si bunastarea economica pe care le poate duce aceasta linie de asfalt epocala.

In anii care vor urma, premierul va regreta amarnic hotararea luata, atunci cand “reputata” companie americana va intarzia nejustificat si extrem de pagubitor lucrarile. Cu siguranta stiti ca ma refer la autostrada Bechtel.

Emblemele Timişoarei, la periferia oraşului

Guban vrea să construiască o fabrică modernă şi să relanseze producţia cu banii din vânzarea terenului şi clădirilor pe care se află acum.
Managementul G.P. Company, fosta fabrică Guban, a anunţat intenţia de a vinde terenul şi clădirile fabricii. Banii obţinuţi în urma tranzacţiei vor fi folosiţi pentru construirea unei fabrici noi.
Managementul companiei primeşte de câţiva ani oferte de la dezvoltatorii imobiliari pentru terenul de 3,5 hectare. Guban nu este singura emblemă a industriei locale înlocuită cu investiţii imobiliare, fie prin mutarea producţiei, fie prin lichidare.

De ani de zile au oferte

„De ani de zile suntem constant contactaţi de dezvoltatori imobiliari care ne-au făcut oferte de cumpărare pentru spaţiul de aici”, declară Gheorghe Petru, managerul G.P. Company.
La începutul săptămânii managementul companiei a făcut publică intenţia de a vinde terenul din Timişoara. Preţul minim este de 40,8 milioane de euro. „Până la 31 decembrie vom decide care ofertă este mai bună. Urmează ca în şase luni de la vânzare să definitivăm construcţia unei noi fabrici şi să ne mutăm în noua locaţie. Banii vor fi folosiţi şi pentru retehnologizare”, a mai declarat Petru.
Acesta a mai spus că s-a estimat că noua fabrică, care se va ridica de la zero, va costa zece milioane de euro. „Locaţia nu este încă aleasă, avem mai multe oferte. Ştim că vrem să construim o fabrică nouă dar nu ştim încă ce e mai avantajos, să cumpărăm teren, să concesionăm sau alte variante”, a mai explicat directorul G.P. Company.

Hotel de cinci stele în locul Pasmatex

În locul fabricii Pasmatex, din zona centrală a oraşului, Maria Grapini vrea să se ridice un hotel de 5 stele. Proiectul va fi demarat după vânzarea fabricii şi mutarea acesteia în afara oraşului. “Am avut mai multe solicitări, dar vom ţine cont de proiectul cel mai avantajos pentru Timişoara. Cel mai agreat va fi depus la Primărie, eu personal aş prefera să se facă aici un hotel de 5 stele în parc, cu câteva spaţii comerciale.”, spune Maria Grapini, directorul de la Pasmatex.
În paralel, fabrica din Timişoara se va vinde şi va fi mutată în afara ora şului, după Calea Torontalului. „Am luat decizia cu câţiva ani în urmă, din păcate, lucrurile merg greu, am cumpă rat pământul acum doi ani, proiectul e gata şi sperăm că acest an, sa primim avizul de construcţie”.
Maria Grapini crede că producţia nu mai are ce căuta în mijlocul oraşului. „Pentru noi mai este şi un motiv pur tehnic şi de specialitate, vrem o clădire nouă care să ne permita un flux tehnologic din care să obţinem condiţii mai bune pentru oameni”, a mai spus Grapini.

Vor să dezvolte marca Guban

Cu aproape 300 de angajaţi, G.P. Company a încheiat ultimul an fiscal în profit. La o cifră de afaceri de 12,6 milioane de lei profitul a fost de 358.171 lei. După 1990, până în 2003 compania care deţine marca Guban a mers în pierdere. Acum produce pantofi din piele, înlocuitori pentru piele necesari în diverse industrii, de la mobilă până la cea auto şi substanţe pentru întreţinerea produselor de piele sau a înlocuitorilor, cume este crema de pantofi.
Conducerea companiei a reuşit în vara acestui an o premieră naţională, fiind prima firmă din România care a înregistrat la Madrid o marcă europeană. Marca Guban este astfel protejată pe întreg teritoriul UE. Planurile de dezvoltare cuprind investiţii într-un lanţ de magazine proprii.

ILSA, cartier de lux

Fosta fabrică Industria Lânii (ILSA) este o altă emblemă industrială locală care a dispărut după 1989.  ILSA este înlocuită cu un cartier de lux dezvoltat de grupul Trustee. O bună parte din apartamente este deja vândută pentru preţuri între 130.000 şi 250.000 de euro. În final proiectul va creea 1500 de locuinţe. Pe lângă blocurile cu apartamente proiectul cuprinde şi o clădire spectaculoasă. Este vorba de primul zgârie-nori din oraş. Turnul Trustee Group are 116 metri şi 43 de etaje.

Solventul dispare
După demararea procedurii de lichidare judiciară, Solventul este următorul pe lista emblemelor industriei locale înlocuite cu investiţii imobiliare. Fostul combinat chimic este o mină de aur din punct de vedere imobiliar pentru că se întinde pe aproape 40 de hectare în intravilanul oraşului. Suma totală la care a fost evaluat combinatul este de aproximativ 18 milioane de euro plus TVA, asta în condiţiile în care preţul metrului pătrat de teren în zonă poate ajunge până la 1.000 de euro.

Cititi-l cu atentie timisoreni si apoi constatati. Ce s-a intamplat dupa 2 ani? Emblemele Timisoarei sunt intr-adevar undeva la periferie. Dar in locul lor ce e? Nici cartiere de lux, nici hoteluri de 5 stele. Doar gramezi mari de moloz si santiere inghetate de megalomania unei epoci. Este epoca pe care acum o incheiem prin criza.

Si ce va urma?

poate ca in felul acesta suntem din ce in ce mai aproape de Bucuresti “Marele bolnav al Europei”

Acest articol despre Timisoara a fost postat si pe TravelPod.