Cu totii stim prea bine ca “Time is money!”. Unii am facut scoli inalte care ne-au invatat importanta acestui aspect si ce trebuie sa facem si ce sa nu facem in relatia dintre timp si bani si mai mult de-atat, noi, companiile sau noi, oamenii, am trecut prin experiente care ne-au demonstrat ca intr-adevar asa este, iar si iar… Daca in viata personala ne mai putem permite sa ignoram acest dicton cand este vorba de un business, respectarea lui capata o importanta cruciala si ar trebui inscris pe o tablita si pus pe frontispiciul oricarei companii care se respecta si isi doreste viata lunga si succes in sectorul in care activeaza!

Sunt lucruri simple a caror respectare presupune implicare si multa munca. Anii precedenti crizei au lasat impresia respectarii dictonului sus mentionat. Tranzactiile s-au derulat cu o repeziciune uimitoare, marii si micii investitori pareau pusi pe fapte mari in ideea obtinerii unor profituri considerabile – azi! – daca se putea. Si multi le-au obtinut! Micii proprietari au vandut, marile companii au cumparat si au investit! Probabil ca in acest moment, multi dintre micii proprietari isi ridica moralul pe vreo plaja in Martinica in timp ce multe din marile companii stau cu cash-ul ingropat in terenuri si blocuri care nu mai prezinta interes pe timp de criza, pentru ca s-au miscat repede dar nu destul de repede. Au crezut ca au timp suficient pentru achizitie, investitie si obtinere profit! Cine si-ar fi imaginat ca din varful valului vom cadea atat de brusc si atat de jos? Toti cei care nu si-au imaginat au pierdut! Adica, multi dintre noi.

Si totusi cele mai bune afaceri se fac in aceste timpuri neprietenoase. Acum este momentul sa faci achizitii la preturi foarte bune si sa pregatesti terenul pentru vremurile bune ce vor veni. Pentru ca vor veni, cu siguranta, insa este greu de spus cand!

In Austria si Germania spre exemplu, oamenii si companiile se tem ca in viitorul apropiat banii pe care ii au acum vor valora mult mult mai putin, in consecinta prefera sa achizitioneze proprietati si sa isi investeasca economiile in bunuri ce nu isi pierd cu mult valoarea in timp, fapt ce a facut ca pretul acestora sa creasca.

In Romania depozitele si economiile noastre s-au dus pe case si masini scumpe, pentru ca asa suntem noi, nu prea avem traditia economisirii “banilor albi pentru zile negre”, iar pentru noi “time is money” inseamna ca mult timp de acum incolo vom avea de platit multe rate la banci!

Ceruse parerea tatalui sau intr-o chestiune tehnica importanta. Tara pe care trebuia sa o conduca era una dintre cele mai sarace si primitive ale Europei. Masuri grabnice si radicale de modernizare se impuneau. Dorea pentru aceasta natiune dezvoltarea institutiilor si crearea elementelor de infrastructura moderne dupa modelul celor in care fusese crescut si educat in Franta si Prusia. Dorea in acelasi timp ca aceste elemente de modernitate sa subtieze pe cat se va putea legaturile istorice cu Marele Turc si intarirea celor cu patria sa mama, Germania. Ceruse deci tatalui sau, recomandarea pentru constructia unei cai ferate care sa strabata intreaga tara de la malurile Dunarii si pana in nordul Moldovei, iar acum primise nu doar incurajarea calduroasa in favoarea demersului sau ci si sustinerea puternica a unei companii germane, dintre cele mai reputate si solide financiar care sa realizeze aceasta constructie. Intreprinderea incepea sub cele mai bune auspicii.

In lunile care vor urma proiectul pentru constructia cailor ferate va sosi de la Berlin de la Heinrich Strousberg & Sie GmbH. E adevarat ca regele nu discutase aceasta chestiune decat cu cativa dintre apropiatii sai si nu adusese problema pe masa guvernului, ceea ce era ilegal, dar scurta sa experienta printre romani ii dovedise ca lucrurile vor merge mai repede daca functionarimea locala este tinuta departe de aceste probleme pe care cu siguranta nu le intelege la adevarata lor valoare. Proiectul avea sustinatori importanti in ambele partide, liberal si conservator, iar la momentul potrivit acei oameni luminati vor reusi sa convinga pe parlamentari despre necesitatea realizarii lucrarilor si bunastarea economica si inaltarea intelectuala pe care le poate aduce aceasta linie de fier.

In anii care vor urma, principele va regreta amarnic hotararea luata, atunci cand “reputata” companie germana va da faliment. In acele momente intreaga lume ii va fi impotriva, Parlamentul roman si presa independenta, Imperiul German si Inalta Poarta si putin avea sa lipseasca ca sa nu plateasca cu tronul greseala catastrofala pe care o facuse dand credit unor interese economice straine fara sa tina cont de vointa poporului care il primise cu atata bucurie cu doar cativa ani mai devreme.

Atunci, ceea ce trebuia sa fie cea mai stralucita intreprindere economica din Balcani si initiativa care va transforma tanarul regat roman intr-o dinamica natiune la poarta Europei civilizate se va dovedi o mare speculatie mobiliara si imobiliara pe care poporul si regele sau o vor plati foarte scump.

Peste ani si ani, un premier atotputernic din aceasi tara de la poarta Europei civilizate, va da curs recomandarilor calduroase venite de la “tatal sau” de peste ocean si, fara vointa sau macar cunostinta poporului prin bunavointa caruia fusese uns premier, va gasi pe cale sa concesioneze unei reputate si solide financiar companii americane constructia unei autostrazi. E adevarat ca premierul nu discutase aceasta chestiune decat cu cativa apropiati ai sai si nu aduse problema pe masa guvernului, ceea ce era ilegal, dar scurta sa experienta de premier ii dovedise ca lucrurile vor merge mai repede daca functionarimea locala este tinuta departe de aceste probleme pe care cu siguranta nu le intelege la adevarata lor valoare. Proiectul avea sustinatori importanti in ambele partide, din stanga si din dreapta arenei politice, iar la momentul potrivit acei oameni luminati vor reusi sa convinga pe parlamentari despre necesitatea realizari lucrarilor si bunastarea economica pe care le poate duce aceasta linie de asfalt epocala.

In anii care vor urma, premierul va regreta amarnic hotararea luata, atunci cand “reputata” companie americana va intarzia nejustificat si extrem de pagubitor lucrarile. Cu siguranta stiti ca ma refer la autostrada Bechtel.

Emblemele Timişoarei, la periferia oraşului

Guban vrea să construiască o fabrică modernă şi să relanseze producţia cu banii din vânzarea terenului şi clădirilor pe care se află acum.
Managementul G.P. Company, fosta fabrică Guban, a anunţat intenţia de a vinde terenul şi clădirile fabricii. Banii obţinuţi în urma tranzacţiei vor fi folosiţi pentru construirea unei fabrici noi.
Managementul companiei primeşte de câţiva ani oferte de la dezvoltatorii imobiliari pentru terenul de 3,5 hectare. Guban nu este singura emblemă a industriei locale înlocuită cu investiţii imobiliare, fie prin mutarea producţiei, fie prin lichidare.

De ani de zile au oferte

„De ani de zile suntem constant contactaţi de dezvoltatori imobiliari care ne-au făcut oferte de cumpărare pentru spaţiul de aici”, declară Gheorghe Petru, managerul G.P. Company.
La începutul săptămânii managementul companiei a făcut publică intenţia de a vinde terenul din Timişoara. Preţul minim este de 40,8 milioane de euro. „Până la 31 decembrie vom decide care ofertă este mai bună. Urmează ca în şase luni de la vânzare să definitivăm construcţia unei noi fabrici şi să ne mutăm în noua locaţie. Banii vor fi folosiţi şi pentru retehnologizare”, a mai declarat Petru.
Acesta a mai spus că s-a estimat că noua fabrică, care se va ridica de la zero, va costa zece milioane de euro. „Locaţia nu este încă aleasă, avem mai multe oferte. Ştim că vrem să construim o fabrică nouă dar nu ştim încă ce e mai avantajos, să cumpărăm teren, să concesionăm sau alte variante”, a mai explicat directorul G.P. Company.

Hotel de cinci stele în locul Pasmatex

În locul fabricii Pasmatex, din zona centrală a oraşului, Maria Grapini vrea să se ridice un hotel de 5 stele. Proiectul va fi demarat după vânzarea fabricii şi mutarea acesteia în afara oraşului. “Am avut mai multe solicitări, dar vom ţine cont de proiectul cel mai avantajos pentru Timişoara. Cel mai agreat va fi depus la Primărie, eu personal aş prefera să se facă aici un hotel de 5 stele în parc, cu câteva spaţii comerciale.”, spune Maria Grapini, directorul de la Pasmatex.
În paralel, fabrica din Timişoara se va vinde şi va fi mutată în afara ora şului, după Calea Torontalului. „Am luat decizia cu câţiva ani în urmă, din păcate, lucrurile merg greu, am cumpă rat pământul acum doi ani, proiectul e gata şi sperăm că acest an, sa primim avizul de construcţie”.
Maria Grapini crede că producţia nu mai are ce căuta în mijlocul oraşului. „Pentru noi mai este şi un motiv pur tehnic şi de specialitate, vrem o clădire nouă care să ne permita un flux tehnologic din care să obţinem condiţii mai bune pentru oameni”, a mai spus Grapini.

Vor să dezvolte marca Guban

Cu aproape 300 de angajaţi, G.P. Company a încheiat ultimul an fiscal în profit. La o cifră de afaceri de 12,6 milioane de lei profitul a fost de 358.171 lei. După 1990, până în 2003 compania care deţine marca Guban a mers în pierdere. Acum produce pantofi din piele, înlocuitori pentru piele necesari în diverse industrii, de la mobilă până la cea auto şi substanţe pentru întreţinerea produselor de piele sau a înlocuitorilor, cume este crema de pantofi.
Conducerea companiei a reuşit în vara acestui an o premieră naţională, fiind prima firmă din România care a înregistrat la Madrid o marcă europeană. Marca Guban este astfel protejată pe întreg teritoriul UE. Planurile de dezvoltare cuprind investiţii într-un lanţ de magazine proprii.

ILSA, cartier de lux

Fosta fabrică Industria Lânii (ILSA) este o altă emblemă industrială locală care a dispărut după 1989.  ILSA este înlocuită cu un cartier de lux dezvoltat de grupul Trustee. O bună parte din apartamente este deja vândută pentru preţuri între 130.000 şi 250.000 de euro. În final proiectul va creea 1500 de locuinţe. Pe lângă blocurile cu apartamente proiectul cuprinde şi o clădire spectaculoasă. Este vorba de primul zgârie-nori din oraş. Turnul Trustee Group are 116 metri şi 43 de etaje.

Solventul dispare
După demararea procedurii de lichidare judiciară, Solventul este următorul pe lista emblemelor industriei locale înlocuite cu investiţii imobiliare. Fostul combinat chimic este o mină de aur din punct de vedere imobiliar pentru că se întinde pe aproape 40 de hectare în intravilanul oraşului. Suma totală la care a fost evaluat combinatul este de aproximativ 18 milioane de euro plus TVA, asta în condiţiile în care preţul metrului pătrat de teren în zonă poate ajunge până la 1.000 de euro.

Cititi-l cu atentie timisoreni si apoi constatati. Ce s-a intamplat dupa 2 ani? Emblemele Timisoarei sunt intr-adevar undeva la periferie. Dar in locul lor ce e? Nici cartiere de lux, nici hoteluri de 5 stele. Doar gramezi mari de moloz si santiere inghetate de megalomania unei epoci. Este epoca pe care acum o incheiem prin criza.

Si ce va urma?

poate ca in felul acesta suntem din ce in ce mai aproape de Bucuresti “Marele bolnav al Europei”

Acest articol despre Timisoara a fost postat si pe TravelPod.

E si o tara foarte evlavioasa, in care biserica ortodoxa este foarte puternica. Eu am vizitat o duzina de biserici si putin a lipsit sa nu ma intorc sfant de acolo. M-am intors fara un leu dar sper… imbogatit spiritual.

Vorbesc serios… 3 euro magarul pana la intrare, 5 euro intrarea, 7 euro poza cu popa. Zece turisti pe metru patrat intr-un continu no flash please, no flash please. Totul a devenit comercial, muzeele au fost inlocuite cu magazine de suveniruri, fantanile cu apa sfantita de automate de cafea iar straiele bisericesti cu sorturi de pizer. Chiar vorbesc serios.

Obositi poate de inaltarea spirituala a pelerinajului sau de greabanul spinarii magarului cu 3 euro ne-am oprit dupa cateva zile in statiunea Hersonissos de pe malul Mediteranei.

Si cum in statiune treceam in fiecare zi pe langa un birou pe sticla caruia era gravat “Pascal Homes”. Si cum framantarea interiora si pasiunea pentru real-estate nu mi-au dat pace, am intrat intr-o seara pe la 18.00, atunci cand Kir Paschalis deschidea biroul de dupa-amiaza.

- As dori sa inchiriez o proprietate,
Am inceput sondajul.

- Sunteti straini… italieni?
- Din Romania.
- O… ortodocsi deci… e bine, avem ceva pentru dumneavoastra. Apartamente cu 2 sau cu 4 camere, pe colina cu vedere la mare. Sunt ale Manastirii Agios Nicolaous. Au cel mai bun pret.
- Au cel mai bun pret pentru ca sunt ale manastirii sau?…
- Ale manastirii Agios Nicolaous sunt mai ieftine decat ale bisericii Metamorfosis. Biserica a ars acum zece ani si are nevoie de bani, nu reduce preturile nici in extrasezon.
- Nu avem nevoie de vedere la mare, ceva mai ieftin eventual?
- In stanga spre Gouves la capat e un intreg cartier, e al fundatiei Theoxenia din Oros Athos, dar trebuie sa stiti ca nu e voie cu muzica si galagie pana tarziu, maicutele sunt foarte stricte.

Asta e dialogul pe cat mi-l amintesc al intalnirii cu Kir Paschalis, proprietar de agentie imobiliara din Grecia.
Si intr-adevar in Grecia biserica ortodoxa e foarte puternica. Puterea sa e data mai degraba de bogatie imobiliara decat de spirit… sau asa am simtit eu, in cele 14 zile cat am fost in Grecia.

In Romania biserica ortodoxa e mai putin bogata in imobile, dar sper mai profunda in spirit. Desi face progrese.

Daca ar fi dupa mine as lasa afacerile imobiliare pe mana lui Kir Paschalis sau Dl. Ionescu iar parintele Antim sau parintele Nicodim s-ar preocupa de casa spiritului pentru sufletele noastre. Asta e menirea lor.

Dar pana la urma, ce stiu eu?

Acest articol despre Grecia a fost postat si pe TravelPod.