Atunci cand am intrat prima data in birourile lor m-au dezorientat in 5 secunde. Era prin 2008 cred si nu pot sa imi dau seama nici astazi daca sediul agentiei imobiliare Imoserv era prea mic sau numarul agentilor era prea mare. Era o foiala continua iar incaperile, cele 2-3 prin care am trecut pentru a ajunge la unul dintre directori, erau incarcate de oameni agitati care plimbau hartii, schite si harti sau vorbeau incontinuu la telefon. Eu eram interesat de vanzarea serviciilor mele juridice iar, dupa 20 de minute paraseam acest El Dorado din care speram la o bucatica cinstita, incarcat de promisiuni care se vor dovedi baloane de sapun precum agitatia prin care trecusem.

Aceasta era agentia imobiliara Imoserv SRL din Timisoara prin 2008 si era la acel moment cea mai mare agentie imobiliara din oras. 40 de agenti imobiliari impartiti in mai multe departamente, proiecte de dezvoltare imobiliara proprie, hoarde de clienti romani sau straini faceau faima acestei agentii, urmata indeaproape de alte cateva agentii de dimensiuni apropiate.

Mi-am amintit de vizita mea acolo zilele trecute cand am primit un apel de la un agent imobiliar care s-a prezentat “suntem agentia X, fosta Imoserv”.

Nu exista “fosta Imoserv”. Poate sunt agentii imobiliari care lucreaza acum pe cont propriu, poate ca sunt proiecte care se continua, dar nu mai exista Imoserv, dupa cum nu mai exista majoritatea agentiilor care incercau sa o ajunga din urma in acele vremuri. Imoserv nu mai exista pur si simplu.

Societatea este in procedura de faliment de mai bine de 1 an si jumatate. Proiectele imobiliare proprii sunt in procedura de executare silita, preluate fiind de bancile creditoare. Pe rolul instantelor locale sunt o duzina de litigii intre agentie si agenti, intre agenti si Administratia Financiara, intre asociati, intre societate si creditori, si tot asa. Singurii care mai castiga bani din aceasta afacere candva prospera sunt avocatii, executorii si lichidatorii. Ca si in 2008 eu nu ma numar printre ei … poate ca e mai bine asa.

Iar Imoserv este astazi doar naluca unui brand local de care se mai folosesc cativa agenti imobiliari restantieri la marketing. Atentie la baloanele de sapun si la naluci.

Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), într-un comunicat citat de Mediafax, în 2010 au fost derulate cu 2.5% mai multe tranzacții imobiliare decât în cursul anului 2009.

Astfel dacă în 2009 au fost înregistrate un număr de 562.637 tranzacții imobiliare, la nivelul anului 2010 acestea au fost de 577.023, cu 14.386 mai mult. Cele mai active luni din acest punct de vedere au fost lunile decembrie cu 53.307 tranzacții imobiliare și martie cu 53.181 tranzacții. Cele mai multe acte de garanție imobiliară s-au semnat în lunile martie, cu 14.180 ipoteci și respectiv decembrie (13.733). La nivel național în 2010, numărul total al actelor de garanție imobiliară a fost de 132.814, față de 119.266 în 2009.

Cum stau lucrurile astazi? Roz cu picatele pur si simplu…

Dupa 3 ani de criza, sectorul imobiliar poate fi caracterizat prin arierate de 1,2 mld. euro, insolvente, mall-uri abandonate si 30.000 de agenti imobiliari pe drumuri.

Preturile au ajuns la nivelul de acum 5 ani si continua sa scada, iar incercarea Guvernului de resuscitare prin Prima Casa a esuat.

Multe voci din piata imobiliara spun ca aceasta industrie s-a prabusit si ce anume ar putea confirma mai bine aceasta realitate decat cifrele.

Va recomand sa cititi si Roz fara picatele

Departe de scandalurile cu care ne-au obisnuit altii, de la ei sau de pe oriunde, NSA isi face groaznic de bine treaba. Serviciul de informatii american specializat in supraveghere electronica are rolul de a identifica pericolele la adresa securitatii Statelor Unite prin supravegherea tuturor tipurilor de comunicatii electronice. Echipamente sofisticate intercepteaza comunicatiile telefonice terestre sau mobile, traficul pe internet, faxurile, emailurile sau scaneaza paginile web din intreaga lume. Softuri elaborate cauta cuvinte cheie asociate cu terorismul sau alte elemente de natura similara. Dar acesta este doar varful eisbergului.

Softuri mult mai elaborate cuantifica starea emotionala a unor natiuni. Analizand campuri de date obtinute din comunicatiile derulate pe cuprinsul intregului glob, analistii lor identifica starea de spirit a populatiei pe baza densitatii de aparitie a unor cuvinte-cheie.Vremurile fericite sunt caracterizate de un vocabular mai vesel iar cele stresante de unul mai dur. In cazul unui atac terorist bunaoara Agentia poate utiliza campurile de date pentru a masura modificarile survenite in dispozitia sufleteasca a americanilor putand oferi guvernului informatii utile cu privire la impactul emotional al evenimentului respectiv.

Elaborand analiza si restrangand cautarile la elemente de interes particular se poate obtine un instantaneu al starii de spirit al populatiei si a previziona rezultatul unor alegeri sau evolutia pietei bursiere sau… cine mai stie ce.

Credeti-ma ca nu fabulez. Lucrurile astea chiar se intampla.

Procedura mi se pare logica si eficace si m-a determinat sa fac un experiment simplu, chiar foarte simplu. Analiza starii de spirit a populatiei privind piata imobiliara din Romania. Mai concret vreau sa utilizez traficul pe internet, singura sursa de date pe care o am la dispozitie (dar ce sursa imensa de date) si analizand densitatea de aparitie a unor cuvinte cheie sa trag anumite concluzii.

Am folosit cinci cuvinte cheie relevante pentru piata imobiliara respectiv: tranzactii imobiliare, piata imobiliara, agentie imobiliara, dezvoltator imobiliar si agent imobiliar. Apoi am luat doi indicatori emotionali: optimism si pesimism. Si am obtinut rezultatele de mai jos.

Si acum spuneti-mi voi care este starea emotionala dominanta pe piata imobiliara din Romania. Eu cred ca rezultatele sunt indubitabile, chiar luand in calcul orice marja de eroare statistica sau vre-un alt element subiectiv.

Tari astia de la NSA, nu… da mai tare si optimista piata imobiliara din Romania. Dar va rog sa nu spuneti nimanui, e secret, ultrasecret.

Google ne permite sa scriem prietenilor despre casa pe care vrem sa o vindem.

Google este cel care citeste presa si anunturile imobiliare pentru noi si ne comunica cele mai relevante stiri pentru a obtine locuinta visurilor noastre.

El este cel care ne ofera informatii detaliate, necenzurate si din multiple surse despre dezvoltatorii imobiliari, producatorii de materiale de constructii sau creditele ipotecare cele mai avantajoase. El este cel care ne localizeaza cu o acuratete desavarsita imobilul pe care vrem sa il vindem prin serviciul Google Maps, ne permite sa il urmarim pe teren si vecinatati dupa cum ne arata si cele mai apropiate restaurante, statii de benzina sau magazine universale prin Google Earth. El este cel care ne lasa sa cercetam traficul urban si dispunerea cladirilor prin formidabilul Street View. Google ne starneste imaginatia construindu-ne tridimensional locuinta prin SketchUp.

Google ne permite sa multumim la bucurie sau sa acuzam atunci cand suntem intrigati sau furiosi. Da, Google.

Si toate astea le face gratuit. Cel mai bun agent imobilar al tuturor timpurilor este si altruist pe deasupra.

Vreau sa multumesc prin acest post lui Google, dar daca ma gandesc mai bine vreau sa va multumesc voua, lumii intregi. Voua celor care scrieti informatii relevante, detaliate si necenzurate despre dezvoltatorii imobiliari, producatorii de materiale de constructii sau creditele ipotecare cele mai avantajoase. Vreau sa va multumesc voua pentru continutul de internet pe care il creati, din ce in ce mai bun, din ce in ce mai util semenilor nostri, liber de orice prejudecati si peste toate gratuit.

Voua va multumesc dragii mei, voua, fara de care acest blog sau Google nu ar exista. 

Astazi m-am intalnit cu un prieten, agent imobiliar cu vechi state de plata.

Dam sa intram intr-un bar din zona Piata Unirii. Full, nici un loc liber. Prietenul meu recunoaste cativa clienti, ii saluta si da mana cu ei. Apoi imi spune:
- E plin, hai sa mergem la Grinette. Erau prieteni de ai mei, tari in imobiliare.

La Grinette din nou plin. Si din nou prietenul meu recunoaste pe cate unul, vorbeste cateva secunde de politete si mergem in alta parte.
- Si astia is prieteni d’ai mei. Vezi toata lumea sta prin baruri, nimeni nu mai lucreaza. Hai sa vedem la Eclipse, o fi liber.

La Eclipse ni se arata o masa libera. Altfel, plin ochi si tot de-ai amicului meu.
- Ia ce vrei. Fac eu cinste.
imi spune, iar eu comand un fresh de portocale. El ia o apa plata.
- E mai sanatos, nu fac acizi la stomac.

Si are dreptate, apa plata nu face acizi la stomac.

Ma uit putin la vecinii mei, agenti si ei, si vad ca tot apa plata au comandat. Putin mai la dreapta altii, tot apa plata. In spate… apa plata. Incep sa ma simt prost cu freshul meu de portocale plin cu acizi care imi pot ataca stomacul.

Probabil ca criza din imobiliare este un factor stresant care a determinat oamenii sa fie mai atenti cu sanatatea lor.

Pana la urma tot e buna la ceva criza asta. Probabil.
Sper totusi sa nu tina foarte mult.

intamplari reale in baruri sunt si cele din Momentan prefer Piranha

Eram eu, avocatul roman si Alberto, avocatul italian, impreuna brat la brat, chemati pentru a consilia o agentie imobiliara despre care nu auzisem nimic pana acum. Si, ca de obicei, habar nu aveam pentru ce anume fusesem contactat.

Urcam pana la etajul al doilea si intram intr-un apartament amenajat si mobilat intr-un stil clasic elegant. Colo o biblioteca pana in tavan, dincolo un pian, din astea. Suntem plimbati prin vre-o trei camere si in cele din urma ne prezentam amfitrioanei noastre, sa-i spunem Sorina. Spre surprinderea mea, Sorina nu are mai mult de 35 de ani si poarta blugi trendy.

Incepem discutia, intrerupta de cateva ori de telefonul Nokia Comunicator. Pentru usurinta comunicarii totul este consemnat pe un flip-chart in 7 culori de carioca. Aflam despre cativa italieni care, dorind sa cumpere o locatie in judetul Arad, o balastiera mai precis, au apelat la serviciile prezentei agentii si , invocand diverse piedici birocratice, au convins pe amfitrioana noastra sa plateasca din proprii bani afacerea. Ulterior s-au razgandit. Sorina a ramas cu banii dati. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt, plecam peste patru ore cu capul calendar, cu multe pagini de notite si cu 3 coli de flip-chart pline ochi in 7 culori carioca. Urmeaza sa ne intalnim a doua zi.

A doua zi din nou. De data asta aflam despre faptul ca propriul avocat si agentul imobiliar de incredere au facut diverse matrapazlacuri, au vandut terenurile de doua sau de trei ori, au furat banii agentiei si in cele din urma au disparut. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt plecam dupa cinci ore cu mult mai multe notite si coli flip-chart. Eu, care am ramas cu ele in brate incep sa ma gandesc unde o sa le depozitez.

Discutiile continua inca cateva zile. Pentru conformitate, in total 2 saptamani. Si in fiecare zi, eu si Alberto, brat la brat, aflam despre diverse fraude pe care trebuie sa le rezolvam. De lucru pentru un an.

Capul nostru fiind calendar de mult si eu nemaiavand unde sa depozitez colile mazgalite, onorariile lasandu-se asteptate si problemele complicandu-se pana la neintelegerea lor, nervozitatea creste.

Intr-o zi, eu si Alberto, brat la brat, intram pe usa biroului mobilat in stil clasic elegant hotarati sa facem lumina in problemele Sorinei si sa ne luam banii.

O luam tare:
- De fapt, ce vrei sa facem noi pentru tine? De care dintre nenumaratele probleme pe care ni le expui de atata vreme vrei sa ne ocupam? Ce vrei sa facem mai exact?

- Pai, stiti, eu aveam nevoie de niste bani imprumut, biroul e ipotecat si nu pot sa vand terenurile pentru ca nu au pret. Vre-o suta de mii de euro. Ma puteti ajuta. Am garantii.

De fapt plecam, brat la brat, eu si Alberto, si ca de obicei habar nu am pentru ce am fost contactat.

Nu vi se intampla ca uneori sa va abureasca cineva pentru multa vreme si cu mult talent. Mie mi se intampla, uneori e degeaba, alteori e de pomana. Sper doar sa nu ies pacalit sau sifonat dintr-o astfel de situatie.

despre profesionisti romani sau nu mai puteti citi si Profesionistul

Intr-o cladire din centrul orasului datand de pe vremea lui Ceausescu, intr-un bar plin de fum in care se mananca pizza si se drojdesc baietii de cartier, ales ca fiind “mai select pentru domnul Dumitrescu” urmeaza sa se intample un lucru memorabil pentru Caransebes. Toti agentii imobliari mai cunoscuti constituiau o asociatie patronala, inspre binele consumatorilor locali.

Pe rand fac cunostiinta cu domnii:
- D-ul. Nelu Vulpoi de la agentia “Doi Vulpoi”, stiti, eu si nevasta-mea.
- D-ul. Petrica Gaina de la “Swis-Rom Real Estate Academy”
care imi spune ca a ales denumirea pentru “a oferii credibilitate beneficiarului serviciilor europene de real-estate pe care le oferim noi”.
- D-ul. Silviu Ursulescu de la “Poiana cu ceaiuri”. Ne-am ocupat de plante medicinale si am hotarat sa trecem pe imobiliare odata cu cresterea din ultimii ani.
- D-na.Gratiela Culcer de la “Psihosa”.
E psiholog de meserie. 
- D-nul. Darius Stefanescu de la “Suto Orizari”, “e de la romanes ca eu sunt politician de la partida”.

Pentru constituirea unei asociatii este nevoie de minimul de 3 asociati, oamenii sunt deci suficienti pentru obiectivul pe care il urmaresc si vom merge mai departe. Sedinta va dura vre-o patru ore, sunt discutii serioase privind cine va fi presedintele, apoi sunt discutii serioase privind cine va fi vicepresedintele si asa mai departe.

Sunteti curiosi? Va voi spune alta data cum stau lucrurile cu presedintele, acum as vrea sa remarc cu deferenta care o cere o astfel de adunare ca nu toate firmele imobiliare sunt foarte inspirate privind denumirea pe care si-o aleg.

De fapt, daca ma gandesc mai bine, asemanarea cu realitatea este pur intamplatoare, oamenii astia nu exista in realitate iar firmele imobiliare au intotdeauna denimiri inspirate, potrivite activitatii lor.

pentru comparatie puteti citi si Ceva e putred… undeva.

Acest articol despre Caransebes a fost postat si pe TravelPod.

Alterori, nu am ce face si trebuie sa ii reprezint pe altii. Sa spunem ca le sunt agent imobiliar. Unul special, din miile de agenti imobiliari care n-au ales sa fie ca mine. Eu traiesc pentru dictonul ca in afacerile imobiliare nu ne luptam cu flori. Ma imbat in fiecare dimineata in parfumul gloriei mele si aleg sa fiu cinstit. Aleg sa nu am scrupule si sa ma granguresc pe langa ceilalti. Sunt agentul antiglont.Cand ma simt plictisit, sparg seminte. Ma asez linistit la geam si scuip jos. Plictiseala ma determina intotdeauna sa fiu inventiv. Eu am inventat trasul la tinta cu coji de seminte. Eu am adus la moda tratamentul injositor pentru angajatii mei. Am fost primul care s-a gandit sa isi intampine clientii care intra cu o mutra acra. Mi-am stors creierii si am asociat unele legi cu regulamentul intern de la srl-ul meu.Nu am culoare politica pentru ca ma regasesc in orice colt al lumii romanesti. Nu am rasa si nici nationalitate. As putea fi la fel de bine si cetatean strain, aplatizat de societatea romaneasca. Va zambesc ironic de la televizor, din prima pagina a ziarelor, din tribuna unui for de autoritate. Va calific atunci cand mi se pare ca nu ma aude nimeni si refuz sa-mi recunosc vorbele daca le vad scrise undeva. Am atatea idei…Acum imi dau seama ca traiesc de prea multa vreme si m-am plictisit sa va dau reguli de urmat. Cand am spus ca scopul scuza mijloacele, m-am referit la mine. Ar trebui sa imi dati drept de autor pe regula asta.
Traiesc din furia dumneavoastra. Infloresc atunci cand va stric ziua. Am insomnii de placere cand va ganditi la creatiile mele.

Asta a fost o adaptare dupa un clasic in viata.

pentru a vedea de unde se trag toate puteti citi si Pestele imputit la cap