Apoi a aparut internetul si site-ul craigslist, al carui fondator, Craig Newmark, este privit ca responsabil pentru pierderile de miliarde de dolari inregistrate de industria publicistica. Ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Este total nedrept. El a creat doar un instrument care eficientizeaza piata, aducand miliardele in conturile celor care efectueaza tranzactiile. Daca nu ar fi facut-o Craig, cu siguranta ar fi facut-o altcineva.

Craigslist este doar o piata mai ieftina si mai eficienta.

Si intru-cat lucrurile bune merita a fi copiate a aparut si la noi MagazinulDeCase.ro, o platforma menita sa puna fata in fata prin intermediul internetului pe vanzator si cumparator. Iar afacerea se pare ca a facut toti banii.

La 2 iunile 2010 Sanoma Hearst a achizitionat MagazinulDeCase.ro pentru o suma frumusica…

Si la mai mare  :)

Departe de scandalurile cu care ne-au obisnuit altii, de la ei sau de pe oriunde, NSA isi face groaznic de bine treaba. Serviciul de informatii american specializat in supraveghere electronica are rolul de a identifica pericolele la adresa securitatii Statelor Unite prin supravegherea tuturor tipurilor de comunicatii electronice. Echipamente sofisticate intercepteaza comunicatiile telefonice terestre sau mobile, traficul pe internet, faxurile, emailurile sau scaneaza paginile web din intreaga lume. Softuri elaborate cauta cuvinte cheie asociate cu terorismul sau alte elemente de natura similara. Dar acesta este doar varful eisbergului.

Softuri mult mai elaborate cuantifica starea emotionala a unor natiuni. Analizand campuri de date obtinute din comunicatiile derulate pe cuprinsul intregului glob, analistii lor identifica starea de spirit a populatiei pe baza densitatii de aparitie a unor cuvinte-cheie.Vremurile fericite sunt caracterizate de un vocabular mai vesel iar cele stresante de unul mai dur. In cazul unui atac terorist bunaoara Agentia poate utiliza campurile de date pentru a masura modificarile survenite in dispozitia sufleteasca a americanilor putand oferi guvernului informatii utile cu privire la impactul emotional al evenimentului respectiv.

Elaborand analiza si restrangand cautarile la elemente de interes particular se poate obtine un instantaneu al starii de spirit al populatiei si a previziona rezultatul unor alegeri sau evolutia pietei bursiere sau… cine mai stie ce.

Credeti-ma ca nu fabulez. Lucrurile astea chiar se intampla.

Procedura mi se pare logica si eficace si m-a determinat sa fac un experiment simplu, chiar foarte simplu. Analiza starii de spirit a populatiei privind piata imobiliara din Romania. Mai concret vreau sa utilizez traficul pe internet, singura sursa de date pe care o am la dispozitie (dar ce sursa imensa de date) si analizand densitatea de aparitie a unor cuvinte cheie sa trag anumite concluzii.

Am folosit cinci cuvinte cheie relevante pentru piata imobiliara respectiv: tranzactii imobiliare, piata imobiliara, agentie imobiliara, dezvoltator imobiliar si agent imobiliar. Apoi am luat doi indicatori emotionali: optimism si pesimism. Si am obtinut rezultatele de mai jos.

Si acum spuneti-mi voi care este starea emotionala dominanta pe piata imobiliara din Romania. Eu cred ca rezultatele sunt indubitabile, chiar luand in calcul orice marja de eroare statistica sau vre-un alt element subiectiv.

Tari astia de la NSA, nu… da mai tare si optimista piata imobiliara din Romania. Dar va rog sa nu spuneti nimanui, e secret, ultrasecret.

Se plange de jobul lui. S-a saturat de site-uri imobiliare. Lucreaza de ceva vreme pentru imobiliare.ro si a facut treaba buna. Site-ul a fost nominalizata la categoria lui in Gala Internetics.  Si totusi s-a saturat de site-uri imobiliare.

- Toata lumea vrea verde si rosu, toata lumea vrea 3 linkuri in dreapta si doua casute in stanga.  Nu stiu nimic si nu vor sa invete.  Aud numai:  “Vreau un site de 300 de euro, ca nu merita mai mult sau vreau ceva tare de 1000 de euro ca am bani cat vrei. ” Totul se rezuma la bani. Nu mai vreau sa fac educatie.
- Si totusi am intalnit si agentii care au campanii de newslettere, care au conturi pe LinkedIn si pe Twitter.
ii raspund.
- Exista oameni care sunt in pas cu vremea lor si folosesc mediul on-line cu entuziasm si perspicacitate mai bine decat studentii la IT.
continui.
- De acord, exista agentii imobiliare, chiar dintre cele mici, care stiu sa se promoveze bine, on-line si off-line, prin site-uri bune, bloguri si social media. Dar chiar trebuie ca totul sa fie lipsit de imaginatie. Creativitatea aduce bani.

Prietenul meu are o problema cu site-urile agentiilor imobiliare. Opinii de artist, si stiti cum sunt artistii, dificili.

In schimb daca incercam sa gasim acum pe internet un site imobiliar care sa dovedeasca putina imaginatie si care sa iasa din tipare cred ca o sa fie cam greu. Poate criza de care vorbeste toata lumea ii va face pe unii sa inlocuiasca speculatia bruta cu inovatia si promovare inteligenta.

Eu cred inca in educatie.

intr-o nota asemanatoare puteti citi si Inspiratie de la bun inceput

Eram eu, avocatul roman si Alberto, avocatul italian, impreuna brat la brat, chemati pentru a consilia o agentie imobiliara despre care nu auzisem nimic pana acum. Si, ca de obicei, habar nu aveam pentru ce anume fusesem contactat.

Urcam pana la etajul al doilea si intram intr-un apartament amenajat si mobilat intr-un stil clasic elegant. Colo o biblioteca pana in tavan, dincolo un pian, din astea. Suntem plimbati prin vre-o trei camere si in cele din urma ne prezentam amfitrioanei noastre, sa-i spunem Sorina. Spre surprinderea mea, Sorina nu are mai mult de 35 de ani si poarta blugi trendy.

Incepem discutia, intrerupta de cateva ori de telefonul Nokia Comunicator. Pentru usurinta comunicarii totul este consemnat pe un flip-chart in 7 culori de carioca. Aflam despre cativa italieni care, dorind sa cumpere o locatie in judetul Arad, o balastiera mai precis, au apelat la serviciile prezentei agentii si , invocand diverse piedici birocratice, au convins pe amfitrioana noastra sa plateasca din proprii bani afacerea. Ulterior s-au razgandit. Sorina a ramas cu banii dati. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt, plecam peste patru ore cu capul calendar, cu multe pagini de notite si cu 3 coli de flip-chart pline ochi in 7 culori carioca. Urmeaza sa ne intalnim a doua zi.

A doua zi din nou. De data asta aflam despre faptul ca propriul avocat si agentul imobiliar de incredere au facut diverse matrapazlacuri, au vandut terenurile de doua sau de trei ori, au furat banii agentiei si in cele din urma au disparut. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt plecam dupa cinci ore cu mult mai multe notite si coli flip-chart. Eu, care am ramas cu ele in brate incep sa ma gandesc unde o sa le depozitez.

Discutiile continua inca cateva zile. Pentru conformitate, in total 2 saptamani. Si in fiecare zi, eu si Alberto, brat la brat, aflam despre diverse fraude pe care trebuie sa le rezolvam. De lucru pentru un an.

Capul nostru fiind calendar de mult si eu nemaiavand unde sa depozitez colile mazgalite, onorariile lasandu-se asteptate si problemele complicandu-se pana la neintelegerea lor, nervozitatea creste.

Intr-o zi, eu si Alberto, brat la brat, intram pe usa biroului mobilat in stil clasic elegant hotarati sa facem lumina in problemele Sorinei si sa ne luam banii.

O luam tare:
- De fapt, ce vrei sa facem noi pentru tine? De care dintre nenumaratele probleme pe care ni le expui de atata vreme vrei sa ne ocupam? Ce vrei sa facem mai exact?

- Pai, stiti, eu aveam nevoie de niste bani imprumut, biroul e ipotecat si nu pot sa vand terenurile pentru ca nu au pret. Vre-o suta de mii de euro. Ma puteti ajuta. Am garantii.

De fapt plecam, brat la brat, eu si Alberto, si ca de obicei habar nu am pentru ce am fost contactat.

Nu vi se intampla ca uneori sa va abureasca cineva pentru multa vreme si cu mult talent. Mie mi se intampla, uneori e degeaba, alteori e de pomana. Sper doar sa nu ies pacalit sau sifonat dintr-o astfel de situatie.

despre profesionisti romani sau nu mai puteti citi si Profesionistul

Intr-o cladire din centrul orasului datand de pe vremea lui Ceausescu, intr-un bar plin de fum in care se mananca pizza si se drojdesc baietii de cartier, ales ca fiind “mai select pentru domnul Dumitrescu” urmeaza sa se intample un lucru memorabil pentru Caransebes. Toti agentii imobliari mai cunoscuti constituiau o asociatie patronala, inspre binele consumatorilor locali.

Pe rand fac cunostiinta cu domnii:
- D-ul. Nelu Vulpoi de la agentia “Doi Vulpoi”, stiti, eu si nevasta-mea.
- D-ul. Petrica Gaina de la “Swis-Rom Real Estate Academy”
care imi spune ca a ales denumirea pentru “a oferii credibilitate beneficiarului serviciilor europene de real-estate pe care le oferim noi”.
- D-ul. Silviu Ursulescu de la “Poiana cu ceaiuri”. Ne-am ocupat de plante medicinale si am hotarat sa trecem pe imobiliare odata cu cresterea din ultimii ani.
- D-na.Gratiela Culcer de la “Psihosa”.
E psiholog de meserie. 
- D-nul. Darius Stefanescu de la “Suto Orizari”, “e de la romanes ca eu sunt politician de la partida”.

Pentru constituirea unei asociatii este nevoie de minimul de 3 asociati, oamenii sunt deci suficienti pentru obiectivul pe care il urmaresc si vom merge mai departe. Sedinta va dura vre-o patru ore, sunt discutii serioase privind cine va fi presedintele, apoi sunt discutii serioase privind cine va fi vicepresedintele si asa mai departe.

Sunteti curiosi? Va voi spune alta data cum stau lucrurile cu presedintele, acum as vrea sa remarc cu deferenta care o cere o astfel de adunare ca nu toate firmele imobiliare sunt foarte inspirate privind denumirea pe care si-o aleg.

De fapt, daca ma gandesc mai bine, asemanarea cu realitatea este pur intamplatoare, oamenii astia nu exista in realitate iar firmele imobiliare au intotdeauna denimiri inspirate, potrivite activitatii lor.

pentru comparatie puteti citi si Ceva e putred… undeva.

Acest articol despre Caransebes a fost postat si pe TravelPod.

Gazdele mele, persoane in varsta care locuiau intr-o casa prea mare pentru nevoile lor, tocmai luasera hotararea de a o vinde. Am fost curios sa particip la procedura pe care o voi descrie.

In prima zi facem oferta de vanzare catre o agentie imobiliara cunoscuta locului Patrizia Immobilien, sediul in centru, 8 etaje, granit negru si sticla cu ecrane publicitare imense incastrate in zid, traditie imobiliara de pe la… 1512.

De la intrare ne intampina o prezenta seducatoare care ne plaseaza intr-o anticamera unde asteptam exact 3 minute. Discutam cu un agent extrem de politicos unde gazdele mele prezinta un set de documente intre care planul de zona cu elementele principale de infrastructura, planul constructiei si schitele cu instalatiile de tot felul, un document corespunzator cartii funciare de la noi, contractul de vanzare-cumparare prin care au dobandit imobilul, studii geo si topo ale locului, certificatele de garantie ale constructorului pe care le-au dobandit de la vechiul proprietar odata cu imobilul si nu mai stiu ce alte documente. Se stabileste comisionul agentiei la 1% din pretul de vanzare. Se stabileste vizitarea imobilului pentru a doua zi.

La ora stabilita, nici mai devreme dar nici mai tarziu, soseste la imobilul cu pricina agentul insotit, pe semne, de un expert. Se fac poze, se studiaza analizele de zgomot si poluare fonica cu care sosise echipa, certificatul energetic al imobilului, statisticile politiei privind criminalitatea locului si tipul de infractiuni, se discuta despre vecini si incidente posibile, probabile sau inchipuite. Proprietarii sunt intrebati despre conditiile de vanzare sau despre preferintele privind varsta, ocupatia sau caracterul potentialilor cumparatori. Se evalueaza imobilul si i se stabileste pretul.

220 000 de euro pentru o constructie formata din demisol, parter inalt, etaj si mansarda, 440 mp construiti intr-un imobil din zidarie construit in anii ’80 si situat intr-o periferie linistita la 1 minut de statia de tranvai si de benzinarie, la 2 minute de hypermarket si biserica, la 3 minute de autostrada si o casa de toleranta. In Germania cu un produs intern brut de 24 000 de euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se pare mult?

In Timisoara un astfel de imobil ar fi fost vadut cu 450 000 de euro si ar gasi cumparatori. In Romania cu un produs intern brut de 3 500-4 000 euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se putin… sau mult.
Intr-un final am aflat ca dupa plecarea mea imobilul sa vandut cu 223 000 de euro. Se pare ca in Germania e o criza de locuinte si imobilele se vand bine.

Si se pare ca ceva e putred… undeva. Si nu cred ca in Augsburg, in ciuda industriei de armament puternic dezvoltata.

pentru o viziune mai balcanica asupra lucrurilor mai puteti citi si Grecia.

Acest articol despre Augsburg a fost postat si pe TravelPod.

E si o tara foarte evlavioasa, in care biserica ortodoxa este foarte puternica. Eu am vizitat o duzina de biserici si putin a lipsit sa nu ma intorc sfant de acolo. M-am intors fara un leu dar sper… imbogatit spiritual.

Vorbesc serios… 3 euro magarul pana la intrare, 5 euro intrarea, 7 euro poza cu popa. Zece turisti pe metru patrat intr-un continu no flash please, no flash please. Totul a devenit comercial, muzeele au fost inlocuite cu magazine de suveniruri, fantanile cu apa sfantita de automate de cafea iar straiele bisericesti cu sorturi de pizer. Chiar vorbesc serios.

Obositi poate de inaltarea spirituala a pelerinajului sau de greabanul spinarii magarului cu 3 euro ne-am oprit dupa cateva zile in statiunea Hersonissos de pe malul Mediteranei.

Si cum in statiune treceam in fiecare zi pe langa un birou pe sticla caruia era gravat “Pascal Homes”. Si cum framantarea interiora si pasiunea pentru real-estate nu mi-au dat pace, am intrat intr-o seara pe la 18.00, atunci cand Kir Paschalis deschidea biroul de dupa-amiaza.

- As dori sa inchiriez o proprietate,
Am inceput sondajul.

- Sunteti straini… italieni?
- Din Romania.
- O… ortodocsi deci… e bine, avem ceva pentru dumneavoastra. Apartamente cu 2 sau cu 4 camere, pe colina cu vedere la mare. Sunt ale Manastirii Agios Nicolaous. Au cel mai bun pret.
- Au cel mai bun pret pentru ca sunt ale manastirii sau?…
- Ale manastirii Agios Nicolaous sunt mai ieftine decat ale bisericii Metamorfosis. Biserica a ars acum zece ani si are nevoie de bani, nu reduce preturile nici in extrasezon.
- Nu avem nevoie de vedere la mare, ceva mai ieftin eventual?
- In stanga spre Gouves la capat e un intreg cartier, e al fundatiei Theoxenia din Oros Athos, dar trebuie sa stiti ca nu e voie cu muzica si galagie pana tarziu, maicutele sunt foarte stricte.

Asta e dialogul pe cat mi-l amintesc al intalnirii cu Kir Paschalis, proprietar de agentie imobiliara din Grecia.
Si intr-adevar in Grecia biserica ortodoxa e foarte puternica. Puterea sa e data mai degraba de bogatie imobiliara decat de spirit… sau asa am simtit eu, in cele 14 zile cat am fost in Grecia.

In Romania biserica ortodoxa e mai putin bogata in imobile, dar sper mai profunda in spirit. Desi face progrese.

Daca ar fi dupa mine as lasa afacerile imobiliare pe mana lui Kir Paschalis sau Dl. Ionescu iar parintele Antim sau parintele Nicodim s-ar preocupa de casa spiritului pentru sufletele noastre. Asta e menirea lor.

Dar pana la urma, ce stiu eu?

Acest articol despre Grecia a fost postat si pe TravelPod.

Ajung la birou pe la 09.00 destul de mototolit si oricum imbracat in negru. Nu apuc sa spun “buna dimineata” cuiva ca ma si trezesc cu un amic “comerciant de cereale”, dupa cum spune chiar el, de la Peciul Nou.

- Ce faci? Hai sa bem o cafea… Am o afacere tare pentru tine. Am de vanzare terenuri pe malul canalului Bega. Ai auzit ca se dragheaza… unde crezi ca vor pune pamantul, pe mal, pe terenurile noastre, pe care le cumparam noi… iti dai seama cati bani platesc aia ca sa ii lasam sa puna pamantul pe terenurile noastre?

Probabil era prea devreme pentru aceasta super-afacere pentru ca am scapat repede de el si am incercat sa lucrez cate ceva.

Imi deschid mail-ul si constat ca o agentie imobiliara imi trimte 70 de oferte de apartamente in Turnu Magurele si nu inteleg de ce mie, pentru ca eu n-am sa ma mut niciodata la Turnu Magurele. Mai jos, o agentie de turism vinde resedinte in Brazilia. Cred ca anul asta nu o sa cumpar acolo.

Simt nevoia unei cafele baute de unul singur si intru intr-o cafenea vis-a-vis de biroul meu. Ma asez la bar pentru a fi sigur ca nu ma va aborda cineva pentru a imi vinde sau oferii pe gratis vre-un imobil. Azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Agentul de vanzari de la Coca-Cola, pe care il stiu din vedere, se intretine cu fata de la bar pe tema vitrinei frigorifice care se pare ca nu merge tocmai bine. La un moment dat se intoarce spre mine.
- Am de gand sa imi fac o firma. Poate ma ajuti tu cu actele. Activitati sportive, golf. Am cumparat cu un prieten un teren de golf la Vinga.

De data asta chiar am fost surprins.

- A fost o castana. Am intermediat o chestie si unu’ din ei s-a razgandit… am ramas noi cu terenul ca altfel ne bateau aialalti… dar e o castana. De fapt, e in concesiune si nu putem decat sa facem teren de golf pe el, ca asa scrie in contract. Trebuie sa il amenajam ca acum e cu balarii.

Probabil ca ziua mea proasta sau caracterul meu rau m-au facut sa vad in omul asta mai degraba un fraier cu mult ghinion decat un versat agent de vanzari bauturi si imobile. Dintr-o data mi-am amintit ca trebuie sa cumpar o coroana pentru inmormantarea la care urma sa merg.

Traversez si ajung in Piata 700 la raionul de flori, unde intamplarea face sa ma stie toata lumea. In anii trecuti i-am autorizat ca persoane fizice la primarie. Sefu’ e unul Panczi. El si familia sa ocupa doua randuri din piata de flori.

- Domnu’ Dumitrescu, ce mai faceti? Va dau asta cu crini, trebe’ sa fie o persoana importanta, deci merita. Am vrut de mult sa vorbesc cu dumneavoastra. Acum ma ocup de imobiliare, specializarea birouri in centru.

Ziua asta e facuta sa ma surprinda. Ma gandesc la omul asta care a trecut recent de la vanzarea de coroane mortuare la cea de birouri in centru si ma gandesc ca poate face parte dintre aceia care profita din plin de cresterea economica accentuata a economiei romanesti din ultima vreme. Au dreptate cei care spun ca economia romaneasca zbarnaie si ca lucrul acesta se face simtit in toate clasele sociale.

- Domnu’ Dumitrescu, chiar acu’ am o oferta pentru dumneavoastra. Un apartament in Piata Unirii, aproape de Tribunal. Doua camere… bun de birou. N-are baie da’ nu-i problema… omu’ asta, proprietaru’ s-a inteles acu’ 20 de ani cu vecinu’ de sus si foloseste baia lui. Intelegerea ramane. Si nu-i scump… 3000 euro metru.

Totusi, azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Ma urc intr-un taxi si ma indrept spre cimitir pentru a ajunge in sfarsit la inmormantare.

Cand sa ajung, imi suna telefonul… de fapt atunci am catadicsit eu sa raspund la mobilul care suna non-stop.

- Sefu’, mi-ai zis sa te anunt daca e vre-un birou de vanzare… este.
- Te-am rugat sa ma anunti daca e un birou de inchiriat si nu este. Nu pot vorbi acum.
Ii raspund unui cunoscut care ori de cate ori ma vede pe strada incearca sa imi vanda ceva.

Afara ploua si lumea plange. Negru afara si inauntru. O inmormantare urata. O zi grea.

In taxi spre casa, soferul care m-a luat de la poarta cimitirului se pare ca imi intelege nevoile.

- Ati gasit loc bun in cimitir? Sa stiti ca se poate face rost de loc langa capela, in spate, e mai liniste… si nu e scump. Mai scump e in Cimitirul Eroilor. Stiu pe cineva care se ocupa de asta.

In sfarsit acasa.

Taxiul ma lasa intr-o balta, dar tot e mai bine decat sa cumpar un loc in cimitir.
Vecinul tocmai parcheaza camionul in fata portilor garajului meu si ma asteapta.

- Vecine, o sa vin la tine sa imi faci actele. Inchid firma de transport ca nu mai merge. M-a convins nevasta-mea sa ne ocupam de imobiliare. Ce zici, o sa mearga?

despre popor cu mai mult succes puteti citi si Banii, autostrada si ardelenii.

Neinteresant sau desuet poate, dar mi-am amintit cateva ore mai tarziu de intrebarea retorica pe cand treceam pe langa sediul agentiei imobiliare “Hitch & Moscher” de pe Pavel Chinezu.

In sfarsit investitori evrei in real estate-ul Timisoarean sau altii care au venit sa se imbogateasca la noi. Ce as putea sa spun?

Nici una, nici alta. Oamenii astia care conduc agentia de care vorbesc nu au nici o treaba cu pamantul fagaduintei si cu poporul ales cum nu am eu cu marele popor chinez.

Si atunci ce ia facut pe oamenii astia, Ionescu, Georgescu sa isi creeze o companie cu o denumire ebraica si simboluri ciudate? Poate pentru ca odata evreii locali erau cunoscuti ca au, pe langa un innascut simt mercantil si o cinste proverbiala. Da, evreii erau cinstiti. Dar romanii? Poate ca asta e. “Romanii si-au pierdut omenia” imi spunea bunicul meu. Agentii nostrii imobiliari insala, mint, incearca sa pacaleasca clientul. Agentiile noastre imobiliare se intrec in a imagina noi variante de a stoarce banii cumparatorului sau vanzatorului.

Trist ca am ajuns a ne denumii companiile cu nume evreiesti sau nemtesti pentru a scapa de aceasta anatema. Trist ca nu mai vrem sa fim romani atunci cand facem afaceri imobiliare pentru ca nu suntem in stare sa facem afaceri imobiliare oneste.

Oare cand vom ajunge sa vedem firme ca “Stefanita si Georgescu“ pe malurile Mediteranei sau la Budapesta si clientii de aiurea vor ajunge sa aleaga compania dupa proverbiala cinste romaneasca? Oare cand? Eu ma simt batran pentru unele lucruri.

Sper din toata inima ca cei de la “Hitch & Moscher” sa nu incerce macar sa dea vreodata o teapa, nu de alta, dar cum o sa ne denumim companiile imobiliare? Poate cu denumiri Rrome!

daca va placut acest post mai puteti citi si Iadul romanilor