Dupa cum m-am obisnuit sa citesc bloguri imobiliare, si dupa cum v-am obisnuit sa le postez pe cele mai interesante, asemenea maximelor care circula liber prin cultura populara… reproduc un post aparut in Balonul imobiliar:
Mai tineti minte cum, in urma cu fix 3 ani, cand BNR-ul a produs un mini-inghet al creditarii (care s-a suprapus perfect pe criza generata de Lehman Brothers), o gramada de fazani, fazance si fazanei mai mici…

Gata ma, am hotarat ma. Am hotarat sa imi vand cuibul de nebunii, palatul misto pe care l-am facut cu multi bistari pentru pitzipoanca mea, il vand si ma mut la vila. Si dau anunt:

Deunazi ma intalnesc cu o veche prietena, Mihaela. Insista de doua zile sa ne vedem sperand in ajutorul meu “intr-o chestiune speciala” dupa cum spune.
- Vrem sa cumparam un apartament. In curand ni se va naste copilul si trebuie mai mult spatiu. Stiu ca tu te pricepi si vreau sa te intreb despre asta. Uite am dat de astia, Epoks se numeste firma. Pare o oferta in regula.

In duminica asta mi-am imaginat ca incep o calatorie prin Europa.
O calatorie de business, nu ori de care, si in drumul meu voi cumpara un imobil. Da, in duminica asta voi cumpara o casa undeva prin Europa. Si in timp ce imaginatia mea ma plaseaza deja pe aeroport spre Sttutgart, intru pe internet.
L a Pforzheim care este un orasel de marimea Lugojului gasesc o casa cu parter si etaj, 8 camere, 100 mp construiti la 130 mp de teren cu pretul de 99 000 euro.

Pentru ochii timisorenilor privelistea hidoasa a unora dintre blocurile comuniste s-a transformat in ultima vreme in cea a unor ciudatenii cu mansarda construita deasupra ultimului etaj.Si nu inteleg… Nu inteleg cum se face ca blocuri de 30 de ani vechime (de alea mai vechi nici nu vreau sa ma gandesc) proiectate sa duca parter + 4 etaje pot din senin sa duca si o mansarda? Structura de rezistenta a blocului imbatraneste si tu ce faci? Mai trantesti un nivel peste ea.

Trec a nu stiu cata oara prin fata biroului notarial Doros-Curuti de pe Proclamatia de la Timisoara nr.7 si ma ciocnesc nas in nas cu Mihnea, unul dintre cei mai buni avocati pe care ii cunosc.
- Ce faci? Eu am o tranzactie. El e agentul meu imobiliar.
i-mi spune si i-mi prezinta un barbat intre 2 varste, grizonat inainte de vreme, dar drept si energic, pe care il cunosc din vedere.
– Ne cunoastem, ii raspund. Te-am vazut de zeci, daca nu de sute de ori in fata acestui birou notarial, fumand.