Unu: Carpatii Transilvaniei, zapada topita in intregime, poate ramasa putin pe Fagaras dar murdara, autostrada in constructie de mult, sosele cu gropi si ceva semafoare de santier, dar nu multe, semnal la telefon cand si cand, mai mult fara semnal, supermarket daca ocolesti orasul care nu are centura.

Zwei: Pensiune familiala, adica fiecare familie are pensiunea ei, fiecare sat are zeci de pensiuni fiecare cu familia ei, fiecare unice, fiecare curata si dichisita, traditie si bucatarie traditionala.

Doi: Pensiune familiala, adica a familiei unui politician de la Bucuresti, fiecare pensiune cu politicianul ei, cam la zece-cincisprezece sate o pensiune, unele curate, altele nu, traditie si bucatarie traditionala.

Drei: Aprilie in afara sezonului, miercuri in mijlocul saptamanii, nici o sarbatoare legala sau religioasa, cautam 3 ore si mergem 40 de kilometrii pentru a gasi un loc liber intr-o pensiune, cu greu gasim.

Trei: Iulie in mijlocul sezonului, vineri seara la inceputul week-endului, liber peste tot, cu greu gasim ce vrem.

Eu zic ca e drei-zero pentru ei. Voi ce ziceti?

Daca e vara si va intereseaza daca ne tine scorul si atunci cititi si Legea lui Lavoisier.

Si ce are asta de a face cu imobiliarele? veti spune.

Pai sa vedem.

Antalya si riviera turceasca se intinde pe 200 de km de coasta mediteraneana. Intr-o zona fara vreo spectaculozitate aparte s-au construit 700 de hoteluri si resorturi si alte cateva sute de zone rezidentiale destinate exclusiv turistilor straini. Zona este vizitata de peste 3 milioane de turisti anual si aduce incasari de peste 5 miliarde de euro pentru economia Turciei.

Ceva legatura exista, nu?

Lucrarile au inceput acum… 15 ani. Aeroportul deserveste peste 45 de destinatii iar soseaua expres, functionala de altfel, este inca in extindere.

Stau sa ma gandesc cand a inceput demolarea turismului romanesc pe litoral… parca acum 15 ani.

Eu nu pot ajunge din Timisoara la Constanta decat conducand vreo 800 de km pe drumuri proaste. Daca iau avionul trebuie sa trec prin Bucuresti si ma costa 400 de euro. In Antalya sunt in 2 ore. Ma costa 200 de euro. Si nu trec prin Bucuresti.

Daca totusi ajung si vreau sa iau masa intr-un restaurant banal, ma costa 150 de lei pentru 2 persoane. In Antalya m-a costat 20 de euro sau 80 de lei. Si toata lumea zambea. Chiar au fost bucurosi ca am luat masa la ei.

Daca vreau sa fac si plaja si accept sa ma inghesui va trebui sa suport gunoaie menajere si mucuri de tigari peste tot. E adevarat ca in ultimii ani se face curatenie des si sunt cosuri de gunoi din 5 in 5 metri. In Antalya nu sunt cosuri de gunoi, pur si simplu nu e gunoi. Iar parca oamenii nu fumeaza.

Si daca ma plictisesc de plaja si vreau sa ma plimb, in Delta bunaoara sau in Muntii Macinului, va trebui sa conduc din nou pe aceleasi drumuri proaste 100 de km in nord. Din Antalya poti ajunge in 2 ore la Istambul, Cipru sau Ierusalim. Ma roaga chiar sa fac asta. Pe incercate.

Ne reprosam unul altuia ca suntem balcanici. Macar de am fi atat de balcanici incat sa construim hoteluri, aeroporturi si sa ne bucuram daca cineva ia masa in restaurantul nostru.

Si asa cele 5 miliarde de euro ajung in Antalya si nu la Constanta. Conform Legii lui Lavoisier:” În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” .

Va rog sa ma contraziceti.

Cititi o alta analiza ” a la long” in Dupa 20 de ani

Acest articol despre Antalya, Turcia a fost postat si pe TravelPod.

Gheorghe pleaca in America prin anii ’80 pentru ca nu mai suporta traiul chinuit de acasa.

Dupa ’89 Gheorghe care so’ aranjat bine frumos in America il cheama in vizita la el pe Ion, vecinu’ lui din Poplaca. Ion nu pre’ are bani ca pana’n America ii drum lung si costa mult asa ca Gheorghe ii plateste tat drumu’ si autobuzul pana la Frankurt la aeroport si avionul si il asteapta la New York cu o masina decapotabila si il duce acas’ la el si ii arata casa cu doua etaje si piscina.

Si il intreaba Ion pa Gheorghe:

- No, frumos, da cum oi facut tu de ai razbit si ai toate astea?

Gheorghe raspunde:

- Vezi ma Ion autostrada aia?…
si ii arata in zare o autostrada cu 6 benzi pe sens si foarte aglomerata.
- O vad, cei cu ea?
- No, uite ca acolo am castigat io licitatia de constructie si am facut firma mare cu muncitori de la Romania si am muncit mult si am castigat tote astea.

Si asa se intoarce Ion acasa cu idei noi si se apuca si el pe munca.

Si dupa cativa ani il invita la el la Poplaca pe Gheorghe din America sa vada si el cum stau lucrurile mai nou in Romania. Si ii trimite avionul lui particular care il ia direct de la New York, si il asteapta la aeroport cu Bugatti-ul personal ca sa il duca la casa cu patru etaje si piscina acoperita sa petreaca.

- No, frumos, da cum oi facut tu d-ai razbit toate greutatile si ai tote astea?
Il intreaba Gheorghe pe Ion. Iar Ion ii raspunde:
- Vezi ma Gheorghe autostrada aia…
Gheorghe se uita in dreapta, se uita in stanga dar nu vede nici o autostrada.
- No, uite la aia am castigat io licitatia…

Iar io ma gandesc ca o fi vorba de autostrada Bors – Brasov, ca prea seamana situatiile. Da’ cine o fi Ion? Si cine ar putea sa joace rolul lui?

pentru a vedea cu ce idei mai vin romanii de afara puteti citi si Internationala profesionistilor.

Sa ma explic.

M-am uitat la televizor in aceasta seara si am constatat ca avem guvern. Si am mai constatat ca toti membrii acestui guvern sunt profesionisti, din punctul meu de vedere toti sunt experti in afaceri imobiliare.

Ministrul IMM-urilor are vreo patru case si nu stiu cate terenuri, ministrul turismului are companii de utilitati si infrastructura, ministrul agriculturii are ferme, multe ferme. Doar cel de la sanatate e cam pe langa, se ocupa de importul de masini Ferrari. Adevarul este ca si eu visam pe la 18 ani sa import masini Ferrari in Romania dar intre timp am constatat ca parintii mei nu sunt milionari si a trebui sa ma maturizez.

Dupa ce am vazut ca avem guvern am vazut ca avem si program de guvernare. Sa ne ocupam tot de imobiliare.

1 800 de km de autostrazi, aici nu imi e clar… in Romania? Reabilitarea termica a intregului parc de locuinte din banii statului, nici aici nu imi este foarte clar sau sunt carcotas… care bani, Germania a incercat ceva similar si nu a avut destui bani. Marirea subventiilor pentru agricultura, aici nu era mai bine ca inainte sa creem agricultura si abia dupa aceea sa o subventionam.

In fine, nu ma pricep. Cred ca nici ei. Probabil de aceea se spune ca fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita.

Vom vedea. A… si sa nu uit, multumesc inca o data domnului presedinte.

despre “ei” mai puteti citi si Cum se naste o Paradigma.