Discursurile publice despre dezvoltarea Bucureştiului sunt ţinute aproape întotdeauna într-un registru emoţional. Sunt înfierate turnurile de sticlă de peste 15 etaje care acoperă monumente, derogările frecvente de la Planul Urbanistic General, traficul extrem de aglomerat şi spaţiul verde aproape inexistent. Sunt foarte rare discuţiile publice în care se pomeneşte despre raţionalitatea şi resursele necesare anumitor direcţii de dezvoltare ale oraşului.

si citez din nou de Arthur Silvestri,poate din cauza ca omul are dreptate sau poate pentru ca e cel mai virulent critic al imobiliarismului de Bucuresti care imi displace atat de mult.

Nu vreau acum decat sa postez un interviu cu Artur Silvestri, parintele consultantei imobiliare contemporane, articol publicat in revista Wall Street prin 2008. E interesant de citit, si atat.
“Gabriela Cociasi (revista „Wall Street“): Criticãm sau înnobilãm cu privirea o nouã clãdire care se ridicã sub ochii nostrii. Fie cã vorbim despre clãdiri rezidentiale, fie cã abordãm problematica
constructiei de mall-uri sau noi birouri, piata de real-estate autohtonã tinde spre saturatie. Într-un interviu acordat publicatiei noastre, Artur Silvestri, profesor de gestiune imobiliarã si expertizã patrimonialã la Universitatea Internationala Francofonã de la Bruxelles, oferã o privire de ansamblu asupra acestei teme, considerând în primul rând cã în România se face o „geografie a investitiilor“, gresitã.

Am primit un newsletter de la Clubul Colectorilor Romani, o organizatie ce spune ca reuneste recuperatorii de debite din Romania. Aici vad o statistica a debitorilor interni pe regiuni si judete. Ca intotdeauna, Bucurestiul e in frunte cu 50 % din debitele mobiliare si imobiliare de recuperat.