Un batran ca vai de capul lui se lupta de 5 ani cu justitia si incearca sa isi redobandeasca casa furata si odata cu ea stima de sine. De cinci ani, un om singur se lupta cu soarta, cu un grup de nemernici si cu marea justitie din tara asta pentru ca sa redobandeasca tot ce avea pe lume.

Nu vreau decat sa va invit la lectura… si la meditatie… iar de maine la actiune, incetul cu incetul sa schimbam ceva.

Pentru ca imbatranim degeaba.

Octavian Dumitrescu, de 64 de ani, traieste pe strazi cu speranta ca Justitia ii va da inapoi casa furata de escroci care i-au vandut tot ce avea pe lume si au falsificat semnaturile unor judecatori.

Google ne permite sa scriem prietenilor despre casa pe care vrem sa o vindem.

Google este cel care citeste presa si anunturile imobiliare pentru noi si ne comunica cele mai relevante stiri pentru a obtine locuinta visurilor noastre.

El este cel care ne ofera informatii detaliate, necenzurate si din multiple surse despre dezvoltatorii imobiliari, producatorii de materiale de constructii sau creditele ipotecare cele mai avantajoase. El este cel care ne localizeaza cu o acuratete desavarsita imobilul pe care vrem sa il vindem prin serviciul Google Maps, ne permite sa il urmarim pe teren si vecinatati dupa cum ne arata si cele mai apropiate restaurante, statii de benzina sau magazine universale prin Google Earth. El este cel care ne lasa sa cercetam traficul urban si dispunerea cladirilor prin formidabilul Street View. Google ne starneste imaginatia construindu-ne tridimensional locuinta prin SketchUp.

Google ne permite sa multumim la bucurie sau sa acuzam atunci cand suntem intrigati sau furiosi. Da, Google.

Si toate astea le face gratuit. Cel mai bun agent imobilar al tuturor timpurilor este si altruist pe deasupra.

Vreau sa multumesc prin acest post lui Google, dar daca ma gandesc mai bine vreau sa va multumesc voua, lumii intregi. Voua celor care scrieti informatii relevante, detaliate si necenzurate despre dezvoltatorii imobiliari, producatorii de materiale de constructii sau creditele ipotecare cele mai avantajoase. Vreau sa va multumesc voua pentru continutul de internet pe care il creati, din ce in ce mai bun, din ce in ce mai util semenilor nostri, liber de orice prejudecati si peste toate gratuit.

Voua va multumesc dragii mei, voua, fara de care acest blog sau Google nu ar exista. 

In duminica asta mi-am imaginat ca incep o calatorie prin Europa.

O calatorie de business, nu ori de care, si in drumul meu voi cumpara un imobil. Da, in duminica asta voi cumpara o casa undeva prin Europa. Si in timp ce imaginatia mea ma plaseaza deja pe aeroport spre Sttutgart, intru pe internet.
La Pforzheim care este un orasel de marimea Lugojului gasesc o casa cu parter si etaj, 8 camere, 100 mp construiti la 130 mp de teren cu pretul de 99 000 euro.  Stau sa ma gandesc putin, si imi amintesc ca nu am gasit ceva mai bun la pretul asta in Lugoj acum cateva luni. Insisit si gasesc un apartament cu 2 camere la 36 000 de euro.

Consider ca Pforzheimul nu e relevant. Trebuie sa imi cumpar un imobil intr-un oras mai mare. De exemplu Bremen. Jumatate de milon de locuitori si port la Marea Nordului. Aici gasesc o casa, e adevarat ca nu am foarte multe date, dar o casa in Bremen face 75 000 de euro. Pret de Germania, deh. La noi e mai scump.

Daca internetul este mai ieftin decat avionul as putea sa trag o tura prin Spania, sa vad cum stau lucrurile pe acolo. De data asta intr-un oras mare, Cu adevarat mare, Barcelona. Si nu pot compara orasul asta cu nimic de pe aici. Si iata la 99 000 de euro gasesc un apartament de doar 28 de mp. Scumpa Barcelona cu adevarat. In Timisoara, cu banii astia as putea cumpara acum un apartament cu trei camere dichisit. Ce spuneti? Eu ma bag totusi pe Barcelona. Dar in Madrid? In Madrid gasesc la 99 000 de euro un apartament de 35 mp cu 2 dormitoare. Cel putin e mai bine decat la Barcelona. Aproape ca la Timisoara.

Sa incercam mai jos in Italia, la Prato un oras de marime medie din Toscana cu o bogata istorie imi ofera un apartament de 55 mp la 90 000 de euro. La Torino care are cam un milion de locuitori gasesc usor un apartament cu doua camere in centrul istoric la 70 de mp. Pretul… 75.000 de euro.

Imi cade netul. Ma enervez. As fi putut cumpara un apartament mai ieftin la Torino.

Cam asta e pretul imobilelor prin Europa. Cam asta e… cu criza sau fara criza. Ce se va intampla la noi in perioada care urmeaza? Nu stiu. Va scadea pretul imobilelor pana la valoarea lor reala si in concordanta cu puterea de cumparare si piata europeana? Sau va ramane, cu ajustarile de rigoare, un pret ridicat?

Ma tem ca va fi invers. Pentru ca la noi toate sunt pe dos.

Pentru comparatie puteti citi si Banii, autostrada si ardelenii .

Acest articol despre Europa a fost postat si pe TravelPod.

- Nu stiu, vreau sa ma odihnesc.
incerc sa ii raspund

- Am o “demolare” de facut, nu vii sa ma ajuti?

“Demolarea” este de fapt acea activitate lucrativa, uneori foarte lucrativa care se face imediat dupa vanzarea unui imobil si imediat inainte de predarea acestuia catre noul cumparator.

- Mi-au taiat ca nesimtitii la comision, scot tot.
imi spune.

“Demolarea” se face atunci cand cumparatorul nu plateste comisionul cerut sau negociat intermediarului si cand acesta are controlul asupra imobilului.

- Iau becurile, prizele, intrerupatoarele, tot. Daca ma enervez sparg un geam. Sa le fie…

Cam asta e demolarea.

Prima data am observat ce inseamna aceasta activitate pe la varsta de 6 ani, atunci cand vecinii mei, nemtii care se pregateau de emigrare, demolau tot, nemultumiti de despagubirea acordata de statul roman pentru imobilul lor.

Acum actiunea lor mi se pare oarecum justificata. Este singura actiune de “demolare” despre care stiu si mi se pare justificata.

In aceasi nota mai puteti citi si Elogiul nesimtirii

Gheorghe pleaca in America prin anii ’80 pentru ca nu mai suporta traiul chinuit de acasa.

Dupa ’89 Gheorghe care so’ aranjat bine frumos in America il cheama in vizita la el pe Ion, vecinu’ lui din Poplaca. Ion nu pre’ are bani ca pana’n America ii drum lung si costa mult asa ca Gheorghe ii plateste tat drumu’ si autobuzul pana la Frankurt la aeroport si avionul si il asteapta la New York cu o masina decapotabila si il duce acas’ la el si ii arata casa cu doua etaje si piscina.

Si il intreaba Ion pa Gheorghe:

- No, frumos, da cum oi facut tu de ai razbit si ai toate astea?

Gheorghe raspunde:

- Vezi ma Ion autostrada aia?…
si ii arata in zare o autostrada cu 6 benzi pe sens si foarte aglomerata.
- O vad, cei cu ea?
- No, uite ca acolo am castigat io licitatia de constructie si am facut firma mare cu muncitori de la Romania si am muncit mult si am castigat tote astea.

Si asa se intoarce Ion acasa cu idei noi si se apuca si el pe munca.

Si dupa cativa ani il invita la el la Poplaca pe Gheorghe din America sa vada si el cum stau lucrurile mai nou in Romania. Si ii trimite avionul lui particular care il ia direct de la New York, si il asteapta la aeroport cu Bugatti-ul personal ca sa il duca la casa cu patru etaje si piscina acoperita sa petreaca.

- No, frumos, da cum oi facut tu d-ai razbit toate greutatile si ai tote astea?
Il intreaba Gheorghe pe Ion. Iar Ion ii raspunde:
- Vezi ma Gheorghe autostrada aia…
Gheorghe se uita in dreapta, se uita in stanga dar nu vede nici o autostrada.
- No, uite la aia am castigat io licitatia…

Iar io ma gandesc ca o fi vorba de autostrada Bors – Brasov, ca prea seamana situatiile. Da’ cine o fi Ion? Si cine ar putea sa joace rolul lui?

pentru a vedea cu ce idei mai vin romanii de afara puteti citi si Internationala profesionistilor.

“In anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Australia si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!

Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.

-Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
-Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp … Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi Ministerul Mediului, a spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.

-Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer.
-Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
-Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…”

pentru o alta abordare biblica a problemei imobiliare puteti citi si Iadul romanilor .

Gazdele mele, persoane in varsta care locuiau intr-o casa prea mare pentru nevoile lor, tocmai luasera hotararea de a o vinde. Am fost curios sa particip la procedura pe care o voi descrie.

In prima zi facem oferta de vanzare catre o agentie imobiliara cunoscuta locului Patrizia Immobilien, sediul in centru, 8 etaje, granit negru si sticla cu ecrane publicitare imense incastrate in zid, traditie imobiliara de pe la… 1512.

De la intrare ne intampina o prezenta seducatoare care ne plaseaza intr-o anticamera unde asteptam exact 3 minute. Discutam cu un agent extrem de politicos unde gazdele mele prezinta un set de documente intre care planul de zona cu elementele principale de infrastructura, planul constructiei si schitele cu instalatiile de tot felul, un document corespunzator cartii funciare de la noi, contractul de vanzare-cumparare prin care au dobandit imobilul, studii geo si topo ale locului, certificatele de garantie ale constructorului pe care le-au dobandit de la vechiul proprietar odata cu imobilul si nu mai stiu ce alte documente. Se stabileste comisionul agentiei la 1% din pretul de vanzare. Se stabileste vizitarea imobilului pentru a doua zi.

La ora stabilita, nici mai devreme dar nici mai tarziu, soseste la imobilul cu pricina agentul insotit, pe semne, de un expert. Se fac poze, se studiaza analizele de zgomot si poluare fonica cu care sosise echipa, certificatul energetic al imobilului, statisticile politiei privind criminalitatea locului si tipul de infractiuni, se discuta despre vecini si incidente posibile, probabile sau inchipuite. Proprietarii sunt intrebati despre conditiile de vanzare sau despre preferintele privind varsta, ocupatia sau caracterul potentialilor cumparatori. Se evalueaza imobilul si i se stabileste pretul.

220 000 de euro pentru o constructie formata din demisol, parter inalt, etaj si mansarda, 440 mp construiti intr-un imobil din zidarie construit in anii ’80 si situat intr-o periferie linistita la 1 minut de statia de tranvai si de benzinarie, la 2 minute de hypermarket si biserica, la 3 minute de autostrada si o casa de toleranta. In Germania cu un produs intern brut de 24 000 de euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se pare mult?

In Timisoara un astfel de imobil ar fi fost vadut cu 450 000 de euro si ar gasi cumparatori. In Romania cu un produs intern brut de 3 500-4 000 euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se putin… sau mult.
Intr-un final am aflat ca dupa plecarea mea imobilul sa vandut cu 223 000 de euro. Se pare ca in Germania e o criza de locuinte si imobilele se vand bine.

Si se pare ca ceva e putred… undeva. Si nu cred ca in Augsburg, in ciuda industriei de armament puternic dezvoltata.

pentru o viziune mai balcanica asupra lucrurilor mai puteti citi si Grecia.

Acest articol despre Augsburg a fost postat si pe TravelPod.

- Iar m-am certat cu banca. Nu ii mai suport. O sa ii dau in judecata. Tiganii ma sustin. O sa am martori.
- Din nou aceeasi poveste?
Il intreb.

Tiganii erau vecinii lui. Imi povestea des despre ei. Faceau gratare in fiecare seara si aveau grija sa afume tot cartierul. Dadeau muzica tare la Mercedesul second-hand iar dupa aceea zbierau unii la altii ca nu se aud prin curte din cauza zgomotului produs. El le comenta, pentru ca nu e lipsit de curaj. Ei comentau inapoi gesticuland cu tacamurile speciale pentru carne numite in popor “sabii ninja”. El facea reclamatii la Politie. Politia avea o tehnica speciala pentru a aborda aceasta problema si anume ca nu se baga. Era exasperat.

Intr-o zi, imi spune ca o banca a cumparat casa de langa el. Se simtea multumit. Vor lupta impreuna impotriva vecinilor recalcitranti. Zona va fi asigurata de politie. E bine sa te invecinezi cu o banca.

Noii proprietari au demarat imediat lucrari de constructii. O echipa din 20 de muncitori, majoritatea din Basarabia, au inceput treaba. Tiganii au comentat… o singura data. Au luat-o in freza. Din nou politia nu sa bagat. Era liniste.

Betoniere pompau, autocamioanele transportau de zor, pickamerele ciocaneau. Probabil construiau un buncar sub casa. Tot cartierul vibra ca la cutremur. A inceput sa cada tigla de pe casa prietenului meu. Peretii se crapau. De data asta nu a mai comentat.

Dupa trei luni sa lasat din nou linistea. Cladirea a fost puternic luminata. Atat de luminata incat a fost nevoit sa doarma cu storurile trase. Acum politia trece mai des. Adica de trei ori pe noapte pentru ca de trei ori pe noapte se declanseaza alarma… degeaba. Vin si mascatii uneori. Traieste cu gandul ca ar putea fi evacuat din cauza unei alarme false. A facut plangere la politie. Au venit de data asta si a fost obligat sa raspunda la 100 de intrebari. Daca are legaturi cu lumea interlopa… din astea.

Acum ii va da in judecata. Tiganii il sustin.

daca va placut acest post mai puteti citi Elogiul nesimtirii.