Timp de cateva saptamani bune am avut parte de atatea ploi ca nu putem decat sa ne minunam. Ai zice ca Cel de Sus vrea sa binecuvanteze poporul lovit de multele intemperii, ca si compensare pentru ce i-a fost dat sa traim, transformandu-i viata – transformandu-ne vietile – intr-o a doua, ironica, legenda a Manastirii Argesului in care, ca si Ana, poporul – tu si eu – trebuie sa infruntam vremile si vremurile.

Sau un roman dramatic din literatura contemporana…
Familia Ionescu-Tudorache locuieste intr-un complex nou si cauta vecini sa o incalzeasca la iarna.
Peretii blocului B4 -„Mac”, din complexul rezidential „Rose Garden” de pe soseaua Colentina, se-nchid precum o camera frigorifica. Sunt reci, iar cele 15 familii rasfirate pe cele noua etaje par ca se pregatesc de criogenie.

Mi sa parut interesant. In plus si eu cred ca regulile trebuiesc scimbate, si inca radical. Mai cred ca piata imobiliara nu va mai fi niciodata la fel si trebuie sa ne obisnuim cu asta.
Va fi greu. Pentru cei care au castigat multi banii din aceasta piata speculativa va fi foarte greu. Pentru cei care au banii blocatii in imobile cumparate in scop de investitie, fara necesitatea unui spatiu locativ si care acum platesc rate mari la credit, va fi si mai greu.

Astazi m-am intalnit cu un prieten, agent imobiliar cu vechi state de plata.
Dam sa intram intr-un bar din zona Piata Unirii. Full, nici un loc liber. Prietenul meu recunoaste cativa clienti, ii saluta si da mana cu ei. Apoi imi spune:
- E plin, hai sa mergem la Grinette. Erau prieteni de ai mei, tari in imobiliare.
La Grinette din nou plin.

Doi manageri vorbesc despre criza economica. Unul il intreaba pe celalalt:
- Auzi tu iti platesti angajatii? Al doilea spune:
- Nu! Tu ii platesti?
- Nu, nici eu.

Si daca credeti ca afacerile imobiliare se fac cu inteligenta si profesionalism peste tot in Europa sa stiti ca aveti dreptate. Pentru a confirma acest lucru am sa va povestesc despre munca in Spania a unui roman de al nostru, de loc de prin Faget.
Citez din memorie. Eram la o cafea si nu la un sprit, deci banuiesc ca nu imi joaca feste memoria.
“Domnu’ Dumitrescu, deja aveam firma si lucrurile mergeau. Trebuia sa prind un contract cu o firma mare, facea apartamente la mare, geamuri de sus pana jos, gresie, faianta, lucruri fine. Si de ele se ocupa o muiere Isabela la care ii cam placea de mine.