Ma indrept spre birou si sunt bucuros ca aceasta este ultima zi de lucru din anul asta. Maine e Ajunul Craciunului si poate asta va mai linistii zumzetul care ma inconjoara de cateva saptamani.
Imi suna telefonul. Un agent executor vrea sa-mi inmaneze o comunicare pentru un client de-al meu. Imi replica ca trebuie sechestrate terenurile pana la Craciun, sa nu se vanda, e multa rautate in zilele astea.
Deunazi ma intalnesc cu o veche prietena, Mihaela. Insista de doua zile sa ne vedem sperand in ajutorul meu “intr-o chestiune speciala” dupa cum spune.
- Vrem sa cumparam un apartament. In curand ni se va naste copilul si trebuie mai mult spatiu. Stiu ca tu te pricepi si vreau sa te intreb despre asta. Uite am dat de astia, Epoks se numeste firma. Pare o oferta in regula.
De la fereastra noii sale resedinte de pe Podu’ Mogosoaiei, principele Carol al Pricipatelor Unite ale Valahiei si Moldovei , citeste depesa primita de la Sigmaringen de la tatal sau Carol Anton. Astepta de mult aceasta depesa si probabil din acest motiv i se parea ca aceasta dimineata cetoasa de primavara a anului 1867 este o zi mare. O zi mare pentru domnia sa, de curand inceputa, o zi mare pentru aceste mici principate de sub suzeranitatea Inaltei Porti Otomane unde destinul sau vointa preamaritei sale familii iau calauzit pasii.
Citeste mai departe...
email marketing