In Banat i se spune asa depozitului deschis ce nu trebuie sa lipseasca din curtea unui bun gospodar.

Am ajuns in week-endul asta in Macedonia. Macedonia nu e o tara ci un sat. Daca vreti sa fiu sincer e un sat destul de prapadit care tine de Ciacova, un orasel de campie din sudul Timisului. De acolo e mama mea. Asa se explica.

Si ce pot face in Macedonia? Vizite la rude.

La varutu’ Avramut, pauar de frunce din sat, adica om puternic cum s-ar zice, vizitam gospodaria.

- Si uita ce am facut, am un stalog nou. Ii din maceriale moderne, ii lamn tratat cu ignifug si antibacterial, sa nu arda. Inchegat la incheieturi cu drugi da’ fier inox. Izolatiia ii din paie comprimate, ecolojice agica. Iar paratii is din placi din aschii da’ lemn cu rasina in sistam sanvis.Tecnica moderna nu! Ca doara ne modernizam si noi.

- La anu’ vreau sa fac o sura da finata care treba sa fie ergonomica, sa pot intra cu cocia de la tractor si sa descarc fara sa ma ploua. Ca de cativa ani so’r schimbat conditiile meteorologice si ploua mai tat timpul cand ii da’ recoltat fanu.

Si uite asa se modernizeaza satele patriei si se ridica elemente de infrastructura agricola esentiale pentru dezvoltarea economica locala. Si uite asa cocinile de porci se doteaza cu instalatii de aer conditionat, gradinile cu paradaise se iriga la picatura, gimijeanele da’ vin fac locul instalatiilor industriale pentru bauturi alcoolice iar cotarcile de cucuruz se demoleaza pentru a face loc silozurilor din beton armat.

Daca nu intelegeti citeva cuvinte dintre cele de mai sus, cautati pe Google. Nu o sa le gasiti. Ceea ce poate e singurul lucru trist din povestea asta.

Puteti citi despre natura alterata de modernism in Cu Rex Hunt… nu ne mai trageti pe dreapta .

- Hai la Piranha, ca dau o cafea. Vreau sa te intreb de un contract pentru un teren.

Consultanta juridica se face la birou sau la sediul clientului si nu la bar. Eu asa fac intotdeauna. Sau ar trebui sa fac asa intotdeauna. Uneori ma las convins de unul sau de altul ca abilitatile de profesionist nu se pierd daca muncesti si in alte locuri decat la birou sau la sediul clientului.

Am intrat in “Piranha”, un bar elegant de altfel, aflat la intersectia dintre Eugeniu de Savoya si Vasile Alecsandri, la doi pasi de biroul meu. Cam intuneric, poate pentru a scoate in evidenta acvariile luminate, si o muzica nu neaparat pe gustul meu.

- De ce ne-am intalnit aici, e intuneric si nu vad nimic. Hai pe o terasa.
Ii spun eu, preocupat de intunericul care ma va impiedica sa ii citesc contractul pe care mi-l adusese.

- Asta e locul unde se intalnesc agentii imobiliari, nu stii? Aici se fac cele mai bune afaceri. Astia cinstiti sunt aici, cu ei poti sa vorbesti. Teparii sunt la Cafe de Paris.

Deci sunt lamurit. Daca vreau sa vad imobiliarii cinstiti ii gasesc la “Piranha”, iar daca vreau sa ii vad pe cei necinstiti ii gasesc la “Cafe de Paris”. Simplu. Ma intreb care ar fi filosofia celor de la “Cafe de Paris” despre toate astea, probabil mai… nuantata. Cred ca numele celor doua cafenele sau nascut inainte ca primul agent imobiliar, cinstit sau nu, sa le treaca pragul.

P.S. Am inteles ca localul “Cafe de Paris” se va inchide pentru o perioada mai lunga. Lucrari de renovare la Bastion. Ma intreb ce se va intampla cu clientii? Vor venii la “Piranha” sau se vor raspandi prin alte cafenele? Ce ma fac atunci? De unde voi stii cu cine sa vorbesc si cu cine nu?

pentru alte intamplari petrecute in baruri mai puteti citi si Super agentul 007