Am descoperit un post interesant pe blogul colectiv al celor de la Imopedia. Unul intre foarte multe neinteresante Este scris de Miki O. si chiar daca nu stiu cine este Miki O. cel putin am aflat cate ceva despre vecinul lui.

MagazinulDeCase atrage atentia asupra unor incercari de frauda imobiliara din partea unor persoane care sustin ca locuiesc in tari africane si ca vor sa cumpere proprietati in Romania, cerand proprietarilor sa achite taxe fictive care ar fi impuse de autoritatile din tarile respective.
Hmm, ceva nou intr-adevar.
Mafia vest-africana este cunoscuta in Europa si America de Nord de mai bine de 20 de ani.

Intr-una din zilele trecute imi intra pe usa biroului un client nou. E un tanar de 28 de ani, cetatean italian aflat pe meleagurile banatene de aproape 10 ani.

Vorbim despre servicii de consultanta imobiliara. Detine in proprietate terenuri agricole dobandite prin cumparare si nu mai exista titlurile de proprietate originale.
- Cum de au disparut?
il interoghez pentru a ma lamurii asupra situatiei.
- Fostul administrator de la firma’ le-a distrus. Acum ne judeca’m cu el, da’r pa’na atunci avem nevoie de titluri.

Citesc in Ziua de Cluj despre suspendarea procesului lui Marius Leontiuc, cel care este acuzat de inselarea a peste o suta de persoane intr-o frauda imobiliara si imi amintesc de prietena mea Maria care a lucrat pentru omul asta cu mai mult timp in urma.
Odata mi-a povestit:
“Marius al meu era complet dus cu pluta. Stai sa iti zic o faza.
Vine intr-o zi la birou, jubiland cu o hartie in mana. Ne-o arata bucuros si spune:
– Asta e discriminare clara, o sa ii dau in judecata. Cititi si voi.”

Doi manageri vorbesc despre criza economica. Unul il intreaba pe celalalt:
- Auzi tu iti platesti angajatii? Al doilea spune:
- Nu! Tu ii platesti?
- Nu, nici eu.

Si daca credeti ca afacerile imobiliare se fac cu inteligenta si profesionalism peste tot in Europa sa stiti ca aveti dreptate. Pentru a confirma acest lucru am sa va povestesc despre munca in Spania a unui roman de al nostru, de loc de prin Faget.
Citez din memorie. Eram la o cafea si nu la un sprit, deci banuiesc ca nu imi joaca feste memoria.
“Domnu’ Dumitrescu, deja aveam firma si lucrurile mergeau. Trebuia sa prind un contract cu o firma mare, facea apartamente la mare, geamuri de sus pana jos, gresie, faianta, lucruri fine. Si de ele se ocupa o muiere Isabela la care ii cam placea de mine.