Un prieten de-al meu si-a rupt mana la schi. Intamplare nefericita, dar la care trebuie sa te astepti cand hotarasti sa practici aceste sporturi sugestiv denumite “extreme”. Totodata o ocazie buna sa iei contact cu sistemul medical si cu viciile sale. Cu totii stim cat din veniturile noastre se indreapta spre gaura neagra cunoscuta drept: “contributii la sistemul de sanatate”. Astfel, eu, naiva de felul meu ma astept ca interventia medicala sa nu insemne o cheltuiala prea mare.  Poate ca asa ar fi daca romanul n-ar fi luat contact cu civilizatia orientala, si cu ale sale obiceiuri care nu vor nicicum sa se dezlipeasca de noi.  Ati ghicit, problema mea este bacsisul.

Multumita lui Dumnezeu, inca nu am fost in situatia de a fi internata in spital ca sa observ nemijlocit cum se desfasoara lucrurile, dar de cand ma stiu am auzit povesti legate de acest subiect. Am ajuns chiar sa nu suport medicii si asistentele din cauza ca am vazut prea multi oameni sarmani, de la baza societatii, amarati, fara dinti, dandu-si ultimii banuti drept bacsis,  sub actiunea spiritului de autoconservare, de frica sa nu fie tratati altfel decat restul. Nu mai vorbesc de caracterul moral al celor care iau… n-are rost.

In schimb mi-a sarit in ochi altceva. Se pare ca “atentia” ajunge in buzunarele corespunzatoare dupa realizarea operatiei.  Asta inseamna ca de fapt, nu frica este mobilul, ci obisnuinta. Ne-am obisnuit oameni buni, sa dam niste sume exorbitante, deoarece nu vorbesc de o ciocolata, un buchet de flori de multumire, nuuuu in cazul concret de care vorbesc bacsisul se invarte intre 200 – 300 euro pe operatiune. Ne-am obisnuit sa ne plangem de sistemul corupt si sa fim primii in rand la a-l alimenta.

Ganditi-va ca lor le este bine asa. Natura umana le dicteaza sa nu taie gaina cu oua, prin urmare nu vor refuza aceste atentii.  NOI trebuie sa ne hotaram sa nu mai jucam in stilul acesta oriental. Haideti sa vedem fiecare dintre noi ce se intampla daca refuzam sa platim tributul si sa multumim celor care isi fac meseria pentru care sunt platiti printr-un simplu zambet si un clasic, dar plin de inteles: “multumesc” .

Haideti sa nu ne mai fraudam pe noi si pe semenii nostri…

Agneta Dosenciuc a mai scris si Iadul romanilor

Cititi si voi ce mi-a fost dat sa citesc zilele astea

Doi romi susţin că au luat o ţeapă de 269.000 de euro de la „oamenii Domnului”. Şefii clanului ţigănesc Seifert, urmăriţi internaţional pentru ţepe de un milion de euro, se plâng că au fost înşelaţi de şefii Bisericii Filadelfia.

Lucia Seifert, de 56 de ani şi Petru Jurj, de 58 de ani, cercetaţi penal pentru zeci de infracţiuni în Germania şi daţi în urmărire internaţională de poliţiştii români pentru ţepe imobiliare de un milion de euro, spun că au pierdut 269.000 de euro în urma unei tranzacţii imobiliare nereuşite cu un cult penticostal timişorean.

si cititi in continuare, merita… iar mai apoi puteti citi si articolul Poveste.

Se pare insa ca am fost patruns de microbul acestei analize. S-au fraudat sau nu alegerile din Romania anului 2009?

Eu cred ca da, cred ca ambele tabere ramase in turul doi au furat voturi de peste tot de unde au putut. Unii se pare ca au facut-o mult mai bine decat altii. Avem deja profesionisti si la astfel de fraude. Nu stiu de ce, dar nu sunt surprins.

Si doar pentru ca am fost prins de microb, am continuat analiza aruncand aceasta intrebare unui coleg, un notar cu care lucrez din cand in cand.

- Crezi ca au fost fraudate alegerile?
- Da si ce conteaza, aialalti nu au furat? Foarte bine ca i-a mers.

Deci asa imi raspunde un concetatean. Si inca unul cu studii superioare juridice si care, mai mult decat atat, este chemat in fiecare zi sa certifice legalitatea unor documente importante. Asta cu adevarat m-a surprins.

Nu vreau sa vorbesc despre fraudarea alegerilor. Vreau sa vorbesc despre mentalitatea noastra. Frauda face parte din mentalitatea noastra si cred ca face parte si din traditia noastra. Este natural pentru noi, romanii, sa fraudam alegerile prezidentiale, plata impozitelor, intandirea proprietatilor imobiliare. Ii intelegem pe cei care fac asta. Ne bucuram de succesele prietenilor carora le reuseste frauda si ii invidiem pe cei care fraudeaza mai mult decat noi. Ne alintam copii cu “hotomanule” si facem un titlu de glorie dintr-o teapa care ne permite sa traim bine in perioada urmatoare din viata noastra. Frauda ne este in sange. Ne vom pierde identitatea nationala fara ea.

In cautarile pe internet in limba romana cuvantul “frauda” apare in zilele astea de 716 000 de ori iar “fraudare” de 157 000 in timp ce similarul “fraud” din limba engleza apare de 1 960 000. Intr-o limba vorbita de 30 de ori mai multi pamanteni. Vreti alte argumente?

Nu stiu de ce, dar cred ca o sa mai am multe de scris despre fraude imobiliare in tara asta… Mi-a intrat in sange. Unii le fac, altii scriu despre ele. Va asigur ca nu contemplativ.

Recomand si articolul Future si Orange… sau Red