Statie de cale ferata in mijlocul desertului, Las Vegas, Nevada avea 24.000 de locuitori in 1950 anul in care se instituie in localitate un regim fiscal permisiv pentru o activitate economica ciudata: jocurile de noroc. In 1960 avea deja 65.000 de locuitori in timp ce astazi in zona metropolitana locuiesc aproape 1 milion si jumatate de oameni, in general oameni prosperi.

Nu vreau sa fac o apologie a jocurilor de noroc. Orasul Timisoara are probabil mai multe cazinouri decat avea in 1960 Las Vegasul-ul dar nu va ajunge niciodata la prosperitatea acestuia. Vreau doar sa vorbesc despre regimul fiscal permisiv si inteligent imaginat pentru a aduce bani, multi bani la bugetul local si national si care a stimulat in aceeasi masura initiativa privata intr-o maniera pe care doar cei care au vizitat macar si in trecere Las Vegas-ul si-o pot imagina.

Pentru a va face o idee, chiar superficiala despre valoarea imobiliara si financiara a acestui indepartat oras este suficient sa urmati linkurile acestui post.

Ma intreb doar cat poate sa fie de greu pentru jalnicii nostri lideri sa imagineze un sistem fiscal coerent si stimulativ cladit pe ruinele unor statiuni parasite cum ar fi Baile Herculane sau Tusnad si care sa stimuleze cladirea unor afaceri private prospere odata cu incasari bugetare coerente si oneste. Lipsa de inteligenta si bun simt limiteaza sistemul fiscal romanesc la cresteri desantate ale TVA-ului sau taxe ascunse sub forma de amenzi si autorizatii. In timp ce cu multa vreme in urma unii au transformat desertul intr-o bogatie inimaginabila pe la noi altii, ai nostri mai exact, ne prostesc cotidian cu “dezastruoasa mostenire” sau “baietii destepti din energie” pentru care eu, tu platim impozite umflate fara nerusinare.

Va recomand sa cititi si Hercules si popoarele migratoare.

Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), într-un comunicat citat de Mediafax, în 2010 au fost derulate cu 2.5% mai multe tranzacții imobiliare decât în cursul anului 2009.

Astfel dacă în 2009 au fost înregistrate un număr de 562.637 tranzacții imobiliare, la nivelul anului 2010 acestea au fost de 577.023, cu 14.386 mai mult. Cele mai active luni din acest punct de vedere au fost lunile decembrie cu 53.307 tranzacții imobiliare și martie cu 53.181 tranzacții. Cele mai multe acte de garanție imobiliară s-au semnat în lunile martie, cu 14.180 ipoteci și respectiv decembrie (13.733). La nivel național în 2010, numărul total al actelor de garanție imobiliară a fost de 132.814, față de 119.266 în 2009.

Cum stau lucrurile astazi? Roz cu picatele pur si simplu…

Dupa 3 ani de criza, sectorul imobiliar poate fi caracterizat prin arierate de 1,2 mld. euro, insolvente, mall-uri abandonate si 30.000 de agenti imobiliari pe drumuri.

Preturile au ajuns la nivelul de acum 5 ani si continua sa scada, iar incercarea Guvernului de resuscitare prin Prima Casa a esuat.

Multe voci din piata imobiliara spun ca aceasta industrie s-a prabusit si ce anume ar putea confirma mai bine aceasta realitate decat cifrele.

Va recomand sa cititi si Roz fara picatele

Ceva vreme mai tarziu in secolul al XIX-lea, se constatase ca robii tigani traitori pe mosiile boieresti, tiganii manastirilor si tiganii Statului nu erau prea rentabili, asa ca adeptii abolitionismului vor reusi fara varsare de sange sa desfiinteze robia. O statistica din acea perioada stabileste ca tiganii reprezentau 7% din intreaga populatie a Romaniei.

Mai de curand tiganii liberi prin Europa ne-au incantat cu arhitectura originala a constructiilor pe care le ridica si au starnit indignare atunci cand ridicarea acestora s-a facut cu lipsa de respect fata de restrictiile urbanistice sau prin distrugerea patrimoniului cultural.

In timpul acesta, intr-o civilizatie paralela, in India se ridica cea mai scumpa casa din lume, prima casa de un milliard de dolari…
Si ma intreb daca stramosii proprietarilor acestei case ar fi pribegit spre Valahia, cum ar fi aratat palatul lor de la Strehaia, Sintesti sau Recas.

Poate lucrurile sunt uneori imprevizibile, dar sa nu uitam ca hazardul este singura constanta din univers (exista o teorie in acest sens, am citit despre ea in Codul lui Oreste), poate procedurile sunt subiective dar functionarii sunt oameni pana la urma, pot fi uneori obositi, alteori prudenti (si nu este normal sa isi asume responsabilitati inutile, mai ales acum cu reducerea de salariu).

Eu cred ca toate astea sunt aere de superioritate imperialista si nu vad ce cauta pe aici nemultumiti fiind cand ar putea sa investeasca in alta parte unde conditiile lor sofisticate de chitibusar sunt pe deplin satisfacute (cum ar fi Statele Unite sau Australia si alte cateva state dintr-astea).

Mai nou, cica au facut un studiu (academic zic ei, de parca noi nu am avea Academie, chiar mai multe)  si au analizat procedurile necesare unui investitor strain pentru a dobandi un teren in vederea deschiderii unei afaceri. Si zic astia ca timpul necesar pentru a intra, ca proprietar, in posesia unui teren pe care se poate cladi o afacere variaza intre jumatate de an (in Nicaragua sau Sierra Leone, adica acolo unde nu sunt academii, noi avem chiar mai multe) si doua saptamani (in Armenia, Georgia, Coreea de Sud sau Sudan, adica Sudan c’mon, astia cu studiul lor cred ca se plictiseau, pe bune).

Din punctul de vedere al procedurilor, autoritatilor canadiene le sunt suficienti doi pasi (da, de politie calare canadiana); in Venezuela e nevoie de 19 formalitati, in Uganda de 21. In Romania, numarul acestora este de 7 (fata de 9 in Moldova, adica cica la ei mai trebuie de la Presedinte si de la Ministerul Securitatii) iar cel al zilelor de care un strain are nevoie pentru a pune pe picioare o afacere este de 11, cu una mai mult decat dincolo de Prut (ca parca nu mai trebuie sa te si odihnesti o zi, doua, chiar daca esti neamt, nu). Banca Mondiala a studiat climatul investitional din 87 de natiuni.

Daca va intereseaza prostia asta cititi si voi, eu m-am plictisit deja…

Pe bune daca nu ma enerveaza nemtii astia si in Cap de neamt

Acum mai bine de 1 an si jumatate am scris un articol in care sustineam poate ironic, poate superficial faptul ca la noi nu exista o mafie imobiliara. Sustineam atunci ca infractorii romani nu ar fi in stare, din fericire consideram eu, sa organizeze o mafia imobiliara. Opiniilor exprimate in cartea Mafia Camatarilor de catre ziaristul Malin Bot le opuneam analiza proprie bazata pe particularitatile uneori hilare ale infractorului-gainar roman.

Dar iata ca Malin avea dreptate. Sau poate ca infractorul roman s-a specializat intre timp.

In cotidianul Adevarul au aparut o serie de articole care dezvaluie extraordinarele increngaturi judiciare ale unei retele care, cel putin in aparenta, pare a fi bine organizata si capabila de inselaciuni spectaculoase.

Selectez in cele ce urmeaza din aceste articole si va invit sa le cititi in intregime. Vreau sa precizez doar ca ma surprinde implicarea unor persoane pe care le cunosc in lumea totusi mica a juristilor, avocatilor, notarilor sau magistratilor locali. Dar intru-cat ancheta este la inceput, eu cred in prezumtia de nevinovatie ca drept fundamental al cetateanului si am fost invatat ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par la prima vedere ma rezerv deocamdata de la alte comentarii.

Iti multumesc inca o data Malin Bot.

Acum exact doi ani ieşea la lumină una dintre cele mai mari fraude din Timişoara cu proprietăţi retrocedate. S-a descoperit că, persoane necunoscute atunci, au falsificat pur şi simplu două dispoziţii ale primarului şi au luat din proprietatea statului două terenuri în valoare de jumătate de milion de euro.

Notarii „făptuitori” în dosarul de arestare a lui Ionelaş Cârpaci sunt Safta Criste şi Teodora Noţingher. Procurorii susţin că Ionelaş Cârpaci şi partenerii săi au pus la punct o reţea foarte bine organizată, care acţiona pe etape şi fiecare „pion” avea rolul său.

Omul de afaceri Jabri Tabrizi, unul din cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară din Banat, a fost la un pas să fie ţepuit cu peste 200.000 de euro de Ionelaş Cârpaci. Tabrizi, ajutat de şeful Direcţiei de Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, a descoperit falsurile. 

Baile Herculane sunt situate in Caras-Severin la granita cu Mehedinti si Serbia, intr-o zona montana feerica si inca salbatica. Clima are influente mediteraneene iar apele hipertermale ajung la 60 de grade celsius. Au descoperit-o pentru prima data romanii, care i-au inchinat altare lui Hercules, minunati de puterea tamaduitoare a apelor de aici. Popoarele migratoarele de dupa ei le-au distrus. Mai tarziu austriecii le-au dezgropat si au cladit un impresionant complex de bai publice, hoteluri, apeducte si sanatorii intr-un incantator baroc european. Baile care acum sunt evitate de volkul banatean erau vizitate de nobili si imparati. In 1852 Franz Iosif le considera “cea mai frumoasa statiune de pe continent”. Comunistii au adus turismul de masa, construind hoteluri cu sute de camere si stranduri publice. In anii ’80 se ridica pe locul apeductelor antice pentru protipendada comunista Hotelul Roman la temelia caruia aveau sa fie ingropate ruine de 2000 de ani.

Prin 2001 vantul schimbarii incepe sa se simta si in acest colt uitat de tara. O companie romana Argirom International S.A. detinuta de un deputat PSD de Caras-Severin si cativa politisti de rang superior cumpara Hercules S.A. pentru 1,5 milioane de dolari. Argumentul privatizarii de acest fel: “avandu-se in vedere specificul balneoclimateric si renumele societatii comerciale Hercules S.A. Baile Herculane, starea de degradare avansata a bazei materiale, procedura de privatizare se va derula pe baza de negociere cu ofertanti care sa se angajeze la un program de investitii stabilit de acord cu Ministerul Turismului, care sa conduca la reabilitarea acestei statiuni”.

Ce se mai intampla azi, in 2009 toamna cu Baile Herculane?

Baile Hebe, Venera si Neptun sunt intr-o stare avansata de degradare si sunt inchise. Hotelul Decebal sta sa se prabuseasca, inconjurat de gramezi de moloz si marmura sparta, Casinoul degradat e partial ocupat de o cofetarie modesta, partial de un muzeu care nu a avut vreodata vizitatori. Cateva hoteluri au fost vandute cu 4,5 milioane de euro pentru a acoperi datorii facute in fotbal si politica de patronii de doi lei ai statiunii, iar Baile Sulfuroase candva pline de nobilimea europeana sunt populate acum de soareci si vagabonzi. Doar statuia lui Hercules ridicata pe la 1847 priveste intr-un etern impasibil la zvarcolirile prezentului.

Imobile de o frumusete aparte aflate in patrimoniul cultural european pot fi eventual decoruri pentru filme de razboi mai degraba decat atractii turistice. Romantismul s-a transformat in tragedie romantica la Baile Herculane. Asemenea popoarelor migratoare de altadata, hoardele de smecheri din zilele noastre au transformat o perla intr-un ciob de sticla. Un ciob de sticla prin care se vede stramb viitorul acelui loc candva frumos… Si credeti-ma ca era frumos.

Va recomand sa cititi si Emblemele Timisoarei si afacerile imobiliare

Acest articol despre Baile Herculane a fost postat si pe TravelPod.

In duminica asta mi-am imaginat ca incep o calatorie prin Europa.

O calatorie de business, nu ori de care, si in drumul meu voi cumpara un imobil. Da, in duminica asta voi cumpara o casa undeva prin Europa. Si in timp ce imaginatia mea ma plaseaza deja pe aeroport spre Sttutgart, intru pe internet.
La Pforzheim care este un orasel de marimea Lugojului gasesc o casa cu parter si etaj, 8 camere, 100 mp construiti la 130 mp de teren cu pretul de 99 000 euro.  Stau sa ma gandesc putin, si imi amintesc ca nu am gasit ceva mai bun la pretul asta in Lugoj acum cateva luni. Insisit si gasesc un apartament cu 2 camere la 36 000 de euro.

Consider ca Pforzheimul nu e relevant. Trebuie sa imi cumpar un imobil intr-un oras mai mare. De exemplu Bremen. Jumatate de milon de locuitori si port la Marea Nordului. Aici gasesc o casa, e adevarat ca nu am foarte multe date, dar o casa in Bremen face 75 000 de euro. Pret de Germania, deh. La noi e mai scump.

Daca internetul este mai ieftin decat avionul as putea sa trag o tura prin Spania, sa vad cum stau lucrurile pe acolo. De data asta intr-un oras mare, Cu adevarat mare, Barcelona. Si nu pot compara orasul asta cu nimic de pe aici. Si iata la 99 000 de euro gasesc un apartament de doar 28 de mp. Scumpa Barcelona cu adevarat. In Timisoara, cu banii astia as putea cumpara acum un apartament cu trei camere dichisit. Ce spuneti? Eu ma bag totusi pe Barcelona. Dar in Madrid? In Madrid gasesc la 99 000 de euro un apartament de 35 mp cu 2 dormitoare. Cel putin e mai bine decat la Barcelona. Aproape ca la Timisoara.

Sa incercam mai jos in Italia, la Prato un oras de marime medie din Toscana cu o bogata istorie imi ofera un apartament de 55 mp la 90 000 de euro. La Torino care are cam un milion de locuitori gasesc usor un apartament cu doua camere in centrul istoric la 70 de mp. Pretul… 75.000 de euro.

Imi cade netul. Ma enervez. As fi putut cumpara un apartament mai ieftin la Torino.

Cam asta e pretul imobilelor prin Europa. Cam asta e… cu criza sau fara criza. Ce se va intampla la noi in perioada care urmeaza? Nu stiu. Va scadea pretul imobilelor pana la valoarea lor reala si in concordanta cu puterea de cumparare si piata europeana? Sau va ramane, cu ajustarile de rigoare, un pret ridicat?

Ma tem ca va fi invers. Pentru ca la noi toate sunt pe dos.

Pentru comparatie puteti citi si Banii, autostrada si ardelenii .

Acest articol despre Europa a fost postat si pe TravelPod.

- Nu stiu, vreau sa ma odihnesc.
incerc sa ii raspund

- Am o “demolare” de facut, nu vii sa ma ajuti?

“Demolarea” este de fapt acea activitate lucrativa, uneori foarte lucrativa care se face imediat dupa vanzarea unui imobil si imediat inainte de predarea acestuia catre noul cumparator.

- Mi-au taiat ca nesimtitii la comision, scot tot.
imi spune.

“Demolarea” se face atunci cand cumparatorul nu plateste comisionul cerut sau negociat intermediarului si cand acesta are controlul asupra imobilului.

- Iau becurile, prizele, intrerupatoarele, tot. Daca ma enervez sparg un geam. Sa le fie…

Cam asta e demolarea.

Prima data am observat ce inseamna aceasta activitate pe la varsta de 6 ani, atunci cand vecinii mei, nemtii care se pregateau de emigrare, demolau tot, nemultumiti de despagubirea acordata de statul roman pentru imobilul lor.

Acum actiunea lor mi se pare oarecum justificata. Este singura actiune de “demolare” despre care stiu si mi se pare justificata.

In aceasi nota mai puteti citi si Elogiul nesimtirii

E si o tara foarte evlavioasa, in care biserica ortodoxa este foarte puternica. Eu am vizitat o duzina de biserici si putin a lipsit sa nu ma intorc sfant de acolo. M-am intors fara un leu dar sper… imbogatit spiritual.

Vorbesc serios… 3 euro magarul pana la intrare, 5 euro intrarea, 7 euro poza cu popa. Zece turisti pe metru patrat intr-un continu no flash please, no flash please. Totul a devenit comercial, muzeele au fost inlocuite cu magazine de suveniruri, fantanile cu apa sfantita de automate de cafea iar straiele bisericesti cu sorturi de pizer. Chiar vorbesc serios.

Obositi poate de inaltarea spirituala a pelerinajului sau de greabanul spinarii magarului cu 3 euro ne-am oprit dupa cateva zile in statiunea Hersonissos de pe malul Mediteranei.

Si cum in statiune treceam in fiecare zi pe langa un birou pe sticla caruia era gravat “Pascal Homes”. Si cum framantarea interiora si pasiunea pentru real-estate nu mi-au dat pace, am intrat intr-o seara pe la 18.00, atunci cand Kir Paschalis deschidea biroul de dupa-amiaza.

- As dori sa inchiriez o proprietate,
Am inceput sondajul.

- Sunteti straini… italieni?
- Din Romania.
- O… ortodocsi deci… e bine, avem ceva pentru dumneavoastra. Apartamente cu 2 sau cu 4 camere, pe colina cu vedere la mare. Sunt ale Manastirii Agios Nicolaous. Au cel mai bun pret.
- Au cel mai bun pret pentru ca sunt ale manastirii sau?…
- Ale manastirii Agios Nicolaous sunt mai ieftine decat ale bisericii Metamorfosis. Biserica a ars acum zece ani si are nevoie de bani, nu reduce preturile nici in extrasezon.
- Nu avem nevoie de vedere la mare, ceva mai ieftin eventual?
- In stanga spre Gouves la capat e un intreg cartier, e al fundatiei Theoxenia din Oros Athos, dar trebuie sa stiti ca nu e voie cu muzica si galagie pana tarziu, maicutele sunt foarte stricte.

Asta e dialogul pe cat mi-l amintesc al intalnirii cu Kir Paschalis, proprietar de agentie imobiliara din Grecia.
Si intr-adevar in Grecia biserica ortodoxa e foarte puternica. Puterea sa e data mai degraba de bogatie imobiliara decat de spirit… sau asa am simtit eu, in cele 14 zile cat am fost in Grecia.

In Romania biserica ortodoxa e mai putin bogata in imobile, dar sper mai profunda in spirit. Desi face progrese.

Daca ar fi dupa mine as lasa afacerile imobiliare pe mana lui Kir Paschalis sau Dl. Ionescu iar parintele Antim sau parintele Nicodim s-ar preocupa de casa spiritului pentru sufletele noastre. Asta e menirea lor.

Dar pana la urma, ce stiu eu?

Acest articol despre Grecia a fost postat si pe TravelPod.