Citesc zile astea o carte. Este vorba despre Moartea si viata marilor orase americane a lui Jane Jacobs.
Aceasta descrie capacitatea retelelor sociale de a aduce siguranta publica in vechile cartiere din orasele americane. In prima jumatate a secolului XX un cartier precum North End din Boston a fost populat in mare parte de imigranti italieni si de urmasii lor. Din exterior cartierul parea sordid si dezorganizat. Si totusi, comunitatea, desi saraca, avea o mare rezerva de capital social incorporat in relatiile dintre familiile care locuiau in acelasi cvartal.

Futurologii sustin ca secolul XXI este secolul creativitatii, caracterizat printr-o folosire mai intensa a emisferei cerebrale drepte si prin dorinta intensa a omului de a socializa cu persoane avand idealuri comune cu ale sale, ca aceasta reprezinta cea mai elaborata forma a activitatii umane, si ca prin realizarea acestui lucru specia umana a ajunsa la forma sa completa de dezvoltare.
Zilele trecute am citit un articol in Curierul National care mi-a amintit de creativitate si de apartenenta la un grup cu valori comune, dar stiu si eu daca chestia asta chiar reprezinta forma superioara de dezvoltare umana…

Am pretentia ca sunt bine informat. Si cu toate acestea am fost putin surprins in momentul in care am citit articolul din ziar.
Am fost coleg de facultate cu Feri. De un lucru eram sigur atunci, stia sa iasa in evidenta. Venea la scoala doar la examene, intotdeauna imbracat in trening de marca, vorbea tare si se purta arogant cu toata lumea, inclusiv cu profesorii.

Suntem de cateva zile in Paris. Grupul nostru eterogen care include arhitecti, ingineri, oameni din administratie si pe mine, cu varste si personalitati puternice dar diferite se dovedeste mai coerent decat parea la prima vedere. Poate de vina e uriasa metropola care se incapataneaza sa il lase cu gura cascata si pe cel care o viziteaza a zecea oara. La initiativa arhitectului Ioan Andreescu, mergem sa vizitam o zona de la periferia Parisului, un experiment social si urbanistic initiat acum vreo zece ani si care este astazi un model pentru multe dintre metropolele de pe aiurea.

Acum mai bine de 1 an si jumatate am scris un articol in care sustineam poate ironic, poate superficial faptul ca la noi nu exista o mafie imobiliara. Sustineam atunci ca infractorii romani nu ar fi in stare, din fericire consideram eu, sa organizeze o mafia imobiliara. Opiniilor exprimate in cartea Mafia Camatarilor de catre ziaristul Malin Bot le opuneam analiza proprie bazata pe particularitatile uneori hilare ale infractorului-gainar roman. Dar iata ca Malin avea dreaptate. Sau poate ca infractorul roman s-a specializat intre timp.

Am gasit in Evenimentul Zilei un articol despre fraude imobiliare si m-am pus pe comentat… ca doar sunt carcotas.Deci..
Numarul tranzactiilor imobiliare ilegale a atins cote fara precedent, aducand, lunar, retelelor de escroci profituri de milioane de euro. (ca doar e criza nu! iar oamenii muncitori de pana acum se reprofileaza)