Am fost coleg de facultate cu Feri. De un lucru eram sigur atunci, stia sa iasa in evidenta. Venea la scoala doar la examene, intotdeauna imbracat in trening de marca, vorbea tare si se purta arogant cu toata lumea, inclusiv cu profesorii.

Si totusi aveam senzatia ca s-a trezit cu doua ore mai devreme decat mine. Conducea o masina de lux, fetele roiau in jurul lui si devenise cunoscut prin petrecerile pe care le organiza. Probabil ca pe atunci il invidiam.

Dupa o vreme a disparut si nu am mai auzit nimic de el.

Apoi la un moment dat, un prieten ce era director local al unui mare distribuitor de materiale de constructii se plangea ca Feri Kelemen i-a pagubit cu multi bani. A cumparat materiale de constructii si inainte de a le plati a inchis firma.

Iar acum citesc acest articol de ziar si ma gandesc ca nu este neaparat important sa te scoli de dimineata ci poate conteaza mai mult sa faci ceea ce trebuie…

Francisc Kelemen, asociatul din spatele bastanului Ionelas Carpaci a fost retinut

Procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara l-au dus astazi la audieri pe Francisc Kelemen, banuit ca ar fi capul retelei care a comis mai multe inselaciuni imobiliare. In acelasi dosar, a fost deja arestat bastanul Ionelas Carpaci, care, impreuna cu Kelemen a vandut ilegal terenuri ale Primariei Timisoara.

La initiativa arhitectului Ioan Andreescu, mergem sa vizitam o zona de la periferia Parisului, un experiment social si urbanistic initiat acum vreo zece ani si care este astazi un model pentru multe dintre metropolele de pe aiurea.

Coboram din metrou la statia Stalingrad si urcam in aceasta zi mohorata si intro zona la fel de mohorata locuita cu precadere de emigranti. Candva in aceasta zona se depozitau deseurile orasului iar pisicile si cainii vagabonzi misunau printre cimitire. In anii ’60 zona se asaneaza si aici se construieste un cartier social care avea sa fie locuit cu precadere de arabi magrebieni si vietnamezi. Locuintele sunt moderne iar oamenii incearca sa isi croiasca un nou viitor, dar saracia si lipsa de educatie raman definitorii pentru zona. Criminalitatea este cea mai ridicata din Paris si printre cele mai ridicate din lume. Trebuia facut ceva.

Edilii hotarasc ca este momentul pentru o noua abordare.

In mijlocul cartierului se afla un triaj de cale ferata inconjurat de depozite, hale abandonate si garaje. Politia sustinea ca acesta este locul in care vagabonzii si infractorii isi disputa teritoriile si vietile.

Sunt chemate buldozerele si excavatoarele. Se demoleaza totul, apoi se construieste un parc. Da, un parc. Sunt plantati pomi rari, pietrisul se intinde pe terase care vor sa imite dunele Saharei si sa aminteasca localnicilor despre locurile de bastina. Sunt instalate locuri de joaca pentru copii, terenuri de sport, alei si pasarele suspendate si banci, nenumarate banci. O comunitate locala va trebui creata, vecinii nu se vor mai teme unii de altii cand spatiile largi vor inlocui hrubele industriale. Oamenii trebuie sa vina in parc pentru odihna iar copii trebuie sa se joace impreuna. Nisipul de sub picioarele lor si mirosul florilor sau rasul zgomotos al copiilor de pe tobogane le vor amintii de linistea copilariei indepartate. Mai mult decat atat, edilii cei nebuni transforma cladirea de la numarul 104 candva garajul Societatii Metropolitate de Dricuri in atelier de… creatie artistica. Sunt adusi artisti care vor picta, sculpta sau modela. Localnicii vor putea sa priveasca, atinga, chiar sa distruga operele create.

Oare va iesii… oare se vor putea inlocui bastoanele si catusele cu nisip, flori si tobogane?

Si a iesit, din plin chiar. Infractionalitatea se micsoreaza de trei ori in 12 luni.

Si iata asa Parisul se incapataneaza sa ramana un model pentru lumea civilizata, iar eu cred ca parizienii contribuie din plin la asta, pana la ultimul si asta chiar daca e sosit din nisipurile Saharei pentru ca tot parizian ramane.

Nu bat vreun apropos sa stiti. Si ”apropos” e un cuvant nascut la Paris din cate stiu…

Acest articol despre Paris a fost publicat si pe TravelPod.

Acum mai bine de 1 an si jumatate am scris un articol in care sustineam poate ironic, poate superficial faptul ca la noi nu exista o mafie imobiliara. Sustineam atunci ca infractorii romani nu ar fi in stare, din fericire consideram eu, sa organizeze o mafia imobiliara. Opiniilor exprimate in cartea Mafia Camatarilor de catre ziaristul Malin Bot le opuneam analiza proprie bazata pe particularitatile uneori hilare ale infractorului-gainar roman.

Dar iata ca Malin avea dreptate. Sau poate ca infractorul roman s-a specializat intre timp.

In cotidianul Adevarul au aparut o serie de articole care dezvaluie extraordinarele increngaturi judiciare ale unei retele care, cel putin in aparenta, pare a fi bine organizata si capabila de inselaciuni spectaculoase.

Selectez in cele ce urmeaza din aceste articole si va invit sa le cititi in intregime. Vreau sa precizez doar ca ma surprinde implicarea unor persoane pe care le cunosc in lumea totusi mica a juristilor, avocatilor, notarilor sau magistratilor locali. Dar intru-cat ancheta este la inceput, eu cred in prezumtia de nevinovatie ca drept fundamental al cetateanului si am fost invatat ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par la prima vedere ma rezerv deocamdata de la alte comentarii.

Iti multumesc inca o data Malin Bot.

Acum exact doi ani ieşea la lumină una dintre cele mai mari fraude din Timişoara cu proprietăţi retrocedate. S-a descoperit că, persoane necunoscute atunci, au falsificat pur şi simplu două dispoziţii ale primarului şi au luat din proprietatea statului două terenuri în valoare de jumătate de milion de euro.

Notarii „făptuitori” în dosarul de arestare a lui Ionelaş Cârpaci sunt Safta Criste şi Teodora Noţingher. Procurorii susţin că Ionelaş Cârpaci şi partenerii săi au pus la punct o reţea foarte bine organizată, care acţiona pe etape şi fiecare „pion” avea rolul său.

Omul de afaceri Jabri Tabrizi, unul din cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară din Banat, a fost la un pas să fie ţepuit cu peste 200.000 de euro de Ionelaş Cârpaci. Tabrizi, ajutat de şeful Direcţiei de Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, a descoperit falsurile. 

Am gasit in Evenimentul Zilei un articol despre fraude imobiliare si m-am pus pe comentat… ca doar sunt carcotas.Deci..

Numarul tranzactiilor imobiliare ilegale a atins cote fara precedent, aducand, lunar, retelelor de escroci profituri de milioane de euro. (ca doar e criza nu! iar oamenii muncitori de pana acum se reprofileaza)

Tranzactiile imobiliare ilegale au atins cote fara precedent in intreaga tara. Prima in top este Capitala, unde retelele de infractori obtin, lunar, profituri de milioane de euro, fiind vizate cu precadere imobilele si terenurile din zonele rezidentiale. (prima in top e CCapitala, ceva nou aici… poate primim si niste statistici din care va rezulta procentul de 50% si mai bine fraude realizate in CCapitala!)

Potrivit unui bilant al politiei, numarul persoanelor care, in primele cinci luni ale acestui an, au fost lasate fara case sau terenuri de catre astfel de escroci l-a egalat pe cel al pagubitilor din tot anul trecut.(ca, in plus s-au reintors si infractorii plecati in vest, acu’ scoliti)

„Suntem convinsii ca, la finele lui 2008, am putea avea un numar dublu sau chiar triplu de dosare fata de anul trecut. Motivul: gruparile infractionale de acest gen se inmultesc pe zi ce trece, deoarece reusiesc «sa cumpere» din ce in ce mai usor serviciile unor functionari publici din cadrul primariilor sau al oficiilor de Cadastru de la care, in schimbul a maximum 10.000 de euro, primesc chiar actele de proprietate ale unor imobile, in original.(ce bine ca si salariile acestor functionari se reduc, ca poate le oferim si ceva motive in plus de colaborare cu infractorii) In plus, au aparut precum ciupercile dupa ploaie falsificatori profesionisiti de acte, majoritatea tineri, cu varste de pana la 19 ani“, au precizat judiciarisiti din cadrul Politiei Capitalei.(poate incepand de la 19 ani, domnilor judiciaristi… pana la aceasta varsta majoritatea fiind analfabeti)

Potrivit politisitilor, „reteta perfecta“ a unei fraude imobiliare profitabile este atragerea in cadrul unei astfel de grupari nu doar a unor functionari, ci si a unor reprezentanti ai agentiilor imobiliare si chiar a notarilor publici.(na, ca iar e ceva “nou” sub soare)

„In 40% dintre cazuri, dosarele au fost declinate Parchetului Curtii de Apel Bucuresti – singura care-i poate ancheta pe cei din urma – pentru ca exista informatii certe ca infractorii au avut complici notari, care, culmea, au birourile in centrul Capitalei“, a precizat unul dintre judiciaristii care a anihilat deja noua retele de escroci imobiliari. (culmea si surprinzator in acelasi timp, au birourile chiar in centrul CCapitalei)

Potrivit acestuia, infractorii au experimentat pana acum doua moduri de operare. Pe de-o parte, obtin de la functionari de la Cadastru actul de proprietate, in original, pe care cei din urma il inlocuiesc cu o copie. Pe baza acestuia, merg la un notar din provincie, unde se realizeaza o procura in baza caruia cel imputernicit poate vinde imobilul sau terenul. „In ultima vreme, escrocii folosesc pe post de imputerniciti persoane fara adapost, iar terenurile vizate sunt, in special, cele din sectorul 1, abandonate de proprietar“, a completat politistul.(asta da retea… parca am mai citit de ea acum vre-o 3 ani, e noua deci)

Pe de alta parte, in cazul in care nu sunt ajutati de functionari, liderii retelelor apeleaza la falsificatori de acte, care reproduc perfect o carte de identitate in schimbul a maximum 300 de euro. „Unul dintre falsificatorii la care merg toate clanurile interlope din Bucuresti este un tanar caruia i se spune «Bustei». Acesta poate realiza un act de proprietate care reda cu maxima fidelitate datele din cel original. La fel de celebru printre infractorii care se ocupa cu tranzactii imobiliare ilegale este si Aurel Pastrama, directorul unei agentii imobiliare din cartierul Colentina“, au adaugat anchetatorii.

Reprezentantii Uniunii Notarilor Publici din Romania (UNPR) sustin ca tranzactiile imobiliare ilegale au devenit un fenomen caruia cu greu i se poate pune capat. „Exista pe piata falsuri dupa acte de identitate sau de proprietate care sunt greu de depistat chiar si de politisti, de aceea cabinetele notariale au fost dotate cu aparate de depistare a acestor falsuri. (…) De multe ori, notarii au fost si ei victime ale unor astfel de infractori care le-au falsificat stampilele“, au precizat oficialii asociatiei profesionale. (notari victime, intalnesc si eu la tot pasul… saracii oamenii, fara studii juridice superioare si experienta in a citi un extras de carte funciara si nici gura usturoi, nimic)

Dar nu va luati dupa mine, totul e sub control.

Il transmit mai departe. Merita. Si fac asta pentru cei 85% care nu merg la vot desi ar trebui sa o faca. Pentru cele 2 milioane din Spania care nu se mai intorc desii ii asteptam cu totii. Pentru toti cei care platesc cu buna-credinta impozite si nu primesc nimic in schimb. Pentru copii nostrii.

Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!

Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.

Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!

Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!

Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.

Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!

Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!

Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!

Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!

Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!

Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!
Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!

Cu adevarat, Noapte buna Romania. Pana maine dimineata. Cand o vom lua de la capat. Sau… poate facem ceva.

Va recomand cu caldura sa cititi si Elogiul nesimtirii .

Si scriu acest articol pentru Domnul Pogea si pentru alti domni ca dansul. Scriu pentru functionarii publici care ma pun sa aduc hartii prin care sa imi dovedesc in avans nevinovatia. Pentru referentii de la Registrul Comertului, care ma pun sa dovedesc ca tata e ruda cu mine (desi numele lui e in buletinul si certificatul meu de nastere).

Scriu pentru un anumit gen de politisti care cerceteaza furturile auto ca pe tabelul cu candidati electorali: cu sictir absolut. Pentru micii omuleti care asteapta sa dea un tun de pe urma lipsei mele de cunostinte sau de interes.

Scriu pentru ca uneori e bine sa mai si spunem astfel de lucruri, desi ne-am obisnuit toti cu ele si ni se par mai normale ca asfaltul moale al trotuarelor bucurestene din miezul zilei.

Stiu, ati putea crede ca scriu de suparare. Dar adevarul e putin ciudat. Scriu pentru ca e timpul sa privim in fata prezentul. Si daca tot il privim, sa incercam sa pornim de la zero. Sa recunoastem ca nici noi nu suntem sfinti. Statul ne considera infractori, iar noi ne asumam acest rol. Si facem infractiuni marunte, la scara nationala.

O statistica oficiala (nu mai stiu unde am citit despre) spunea ca peste 60% dintre romanii care calatoresc cu RATB-ul merg fara bilet. O statistica neoficiala, facuta la avizierul blocurilor prin care am ajuns sa locuiesc de-a lungul timpului spunea ca un numar mare de locatari nu-si plateau intretinerea. O parte importanta a concetatenilor nostri construieste fara autorizatie de constructie. Si exemplele pot continua.

Statul da legea privind impozitul forfetar? Nu-i nimic, desfiintezi firma veche si faci una noua. Politia rutiera spune ca n-ai voie sa mergi cu mai mult de 50 km pe ora in localitate? Nu-i nimic, iti iei antiradar si gonesti cu 100 si ceva la ora. Lucrurile se schimba insa odata ce depasesti granita cu Ungaria. Acolo conducem incet. Respectam limitele de viteza.

La noi in tara statul ne face infractori si unii dintre noi ajungem sa ne comportam ca atare. Intotdeauna exista motive. Si intotdeauna ne amagim cu speranta ca peste un timp nu vom mai ajunge sa avem toate aceste mici derapaje.

In realitate, pe masura ce ne adancim in mocirla timpurilor, ne e tot mai greu sa ne desprindem. Inchidem ochii la faptele celor din jur pentru ca poate vreodata vom avea si noi nevoie sa inchida cineva ochii la faptele noastre. Acceptam mirosul cadaveric al clasei politice actuale doar pentru ca ne place cum isi etaleaza calitatile de smenari de cea mai joasa speta. Radem la glumele sinistre ale plasatorului de pasarici si ne bucura ca omul cu patru case fenteaza din Bentley-ul sau justitia care ramane doar pentru omul de rand.

Da, statul ne trateaza ca pe infractori. Nimic nou sub soare. Ce e cu adevarat interesant e ca, daca am privi in jur, am constata ca statul suntem noi. Ca noi ne tratam unii pe altii ca pe infractori. Si ne bucura ideea. Si asta e trist.

am citat acelasi autor in Elogiul nesimtirii