Doua dezastre naturale si un accident nuclear intr-o Japonie cu o economie fragila, fara semne de iesire din criza, inseamna mai mult decat dezastrul imediat.

Doua dezastre naturale destul de curente, din pacate, in Japonia si un accident la o centrala nucleara departe, chiar foarte departe de un accident nuclear. Pentru cei cu memorie mai scurta amintesc doar de Cernobal. Intr-o Japonie care este, inca a doua economie mondiala, competitiva si cu resurse financiare si umane imense, de neimaginat aici in estul Europei.

Piata imobiliara a fost ingenuncheata. Zone intregi vor trebui reconstruite, zone uriase trebuie aduse din nou in civilizatie dupa ce toate serviciile au fost intrerupte.

Ma indoiesc sincer ca piata imobiliara a fost ingenunchiata. Zonele astea intregi reprezinta cam 1% din suprafata teritoriului national. Prin comparatie, inundatiile din Banat din 2005 au acoperit o suprafata echivalenta de teren cu apa.

Poduri, drumuri, cai ferate, case, linii de electricitate – toate trebuie inlocuite. Desi toate acestea par probleme locale, atat aparitia cat si rezolvarea lor au implicatii mondiale.

Asa este, toate trebuie inlocuite si pun pariu ca toate vor fi inlocuite intr-un an de la momentul dezastrului. Nu prea imi imaginez cum reconstructia acelor elemente de infrastructura are implicatii mondiale. Nu imi imaginez nici ca vreuna dintre firmele din Romania sau Papua Noua Guinee va participa la aceasta reconstructie, dar poate sunt eu lipsit de imaginatie.

In Japonia, Ministerul Stiintei si Tehnologiei documenteaza anual efectul cutremurelor asupra pietei imobiliare. Potrivit ultimului raport din acest an, fiecare cutremur aduce o ieftinire cu 10.000 yen (88 euro) din chiriile lunare si de 3.8 milioane yen (33.600 euro) din valoarea locuintelor. Asta inseamna cam 16% din chiria medie si 13% din valoarea medie a unei locuinte.

Intrucat in Japonia au loc anual cateva sute de cutremure, mai mari sau mai mici, si apreciind ca fiecare aduce o ieftinire de 16% la chirii ar insemna dupa un calcul simplu ca in Japonia chiriile sunt mult sub zero ieni sau zero euro sau zero ce vreti voi iar mie deja imi vine sa inchiriez o casa pe malul unui lac din Japonia.

Si daca tot veni vorba cu ce as face, pai as mai scrie si un articol empiric, mai empiric decat cel pe care il comentez acum si as sustine in el ca 1 milion de romani ar emigra in Japonia, acum dupa dezastrul asta care a dus la prabusirea pietei imobiliare de acolo. Si cred ca as fi mai aproape de adevar…

Exista o legatura de necontestat intre gradul de dezvoltare al unei civilizatii materiale si capacitatea de regenerare a acelei civilizatii dupa cum reiese si din Propaganda occidentala.

Unu: Carpatii Transilvaniei, zapada topita in intregime, poate ramasa putin pe Fagaras dar murdara, autostrada in constructie de mult, sosele cu gropi si ceva semafoare de santier, dar nu multe, semnal la telefon cand si cand, mai mult fara semnal, supermarket daca ocolesti orasul care nu are centura.

Zwei: Pensiune familiala, adica fiecare familie are pensiunea ei, fiecare sat are zeci de pensiuni fiecare cu familia ei, fiecare unice, fiecare curata si dichisita, traditie si bucatarie traditionala.

Doi: Pensiune familiala, adica a familiei unui politician de la Bucuresti, fiecare pensiune cu politicianul ei, cam la zece-cincisprezece sate o pensiune, unele curate, altele nu, traditie si bucatarie traditionala.

Drei: Aprilie in afara sezonului, miercuri in mijlocul saptamanii, nici o sarbatoare legala sau religioasa, cautam 3 ore si mergem 40 de kilometrii pentru a gasi un loc liber intr-o pensiune, cu greu gasim.

Trei: Iulie in mijlocul sezonului, vineri seara la inceputul week-endului, liber peste tot, cu greu gasim ce vrem.

Eu zic ca e drei-zero pentru ei. Voi ce ziceti?

Daca e vara si va intereseaza daca ne tine scorul si atunci cititi si Legea lui Lavoisier.

Numele lui este Mohammed bin Rashid al-Maktoum si e emirul Dubaiului si vicepresedintele Emiratelor Arabe Unite. Sursa bogatiei sale, petrolul si disperarea unei economii globale si care nu vrea sa scape in ruptul capului de vechile obiceiuri energetice.

Bogatia sa, nascuta din lacomia lumii occidentale a fost timp de decenii investita intr-o la fel de nesanatoasa lacomie in cea mai mare speculatie imobiliara a tuturor timpurilor: constructia orasului Dubai, in mijlocul desertului, departe de sursele de apa naturala si in afara cailor de comunicatie internationale. Sfidand orice regula de dezvoltare strategica a unei asezari urbane au fost construite imense hoteluri de lux si cartiere de afaceri, terenuri de golf si complexe industriale. Cantitati uriase de energie cinetica sau umana au fost folosite pentru a crea imensa infrastructura care trebuia sa sustina acest megalopolis al secolului XXI si care trebuia sa satisfaca ambitiile megalomanice ale acestui mare speculator in uimirea intregii lumi. Au fost construite autostrazi pe nisipuri miscatoare, canale navigabile departe de rutele maritime ba chiar si o pista de schi uitata de zapada muntilor.

Dar lupta neostoita a omului cu natura are intotdeauna acelasi final. Asemenea civilizatiei Maya care acum 1500 de ani se prabusea in sacrificii rituale invocand bunatatea zeilor ce trebuia sa tina locul padurii distruse prin aroganta civilizatoare. Asemenea civilizatiilor de oriunde care primesc intotdeauna aceasi lectie cand ridica prea sus nasul tehnologic impotriva blajinei naturi, Emiratul Dubai a intrat in faliment.

Dubaiul nu mai are bani pentru a sustine imensele sale lucrari de constructii. Lumea nu mai are nevoie de ele. De parca ar fi avut nevoie vreodata…

Istoria se repeta intotdeauna. Si ne intoarcem din nou de unde am plecat.

Acest post despre Dubai a fost postat si pe TravelPod.

Surprins. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui. Trei hoteluri ceausiste. Unul pustiu, al sindicatelor. Unul de negasit. Unul pare populat. Hotel Ialomita. De departe, renovat, aer conditionat, zugravit rosu, albastru, alb. De aproape… populat. Oameni in varsta. Probabil de 30 de ani pe aici.

In fata, parc galben, rosu, verde tarziu, statuie cu fata. In dreapta, parc, foisoare, locuri de joaca pentru copii, camping, alei, acces spre plaja. In spate, Splendid Beach, lacul Amara, nisip, umbrelute, hidrobiciclete, barci, pontoane, chioscuri, foisoare. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui.

Intru. Receptie, salon mare, salon mic. Mai incolo, restaurant, bar de zi, bar de noapte. Merg mai departe, minimarket, tot ce vrei. Apoi surprins cu sah, rummy, table, domino, puzle. De inchiriat cu 2 lei.

Centrul de tratament e la subsol. Piscina cu apa calda, piscina cu apa rece, namol sapropelic, Pell-Amar, masaj, hidromasaj, sauna, fizioterapie, ajunge.

Urc la etaj. Holuri renovate, lambriuri, huma, vopsea de ulei. Hotel ceausist. Camere aerisite, baile noi. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui.

Cobor. Mai incolo gradina cinema, 800 de locuri, ingrijit. Pe usa: “Atentie, intrarea persoanelor straine in incinta strict interzisa”, tabla rosie, ruginita. Totul curat, la locul lui. De 30 de ani la locul lui. Asa ca plec.

Si totusi se poate. Chiar si asa.

Acest articol despre Amara, Ialomita a fost postat si pe TravelPod.

Aceasta avea sa fie prima mare speculatie imobiliara din istoria moderna a Romaniei. In curand, sute de mii de hectare de teren de la poalele Carpatilor sudici aveau sa fie transformate fundamental. Pasunile si livezile de meri vor fi inlocuite cu campuri de sonde, gradinile vor fi taiate de retele din sarma ghimpata iar raurile, altadata limpezi, vor purta din acest moment si pentru totdeauna valurile de hidrocarburi.

Mai intai a fost Steaua Romana la 1895, apoi Astra Romana si Creditul Minier pe la 1910. Noile societati erau proprietare a sute de mii de hectare de teren si au concesionat de la tanarul stat roman dreptul de a exploata bogatiile ce zaceau sub acesta. Iar dealungul timpului, dupa cum a fost vrerea Domnului si puterea marilor natiuni, mai mult decat vointa noastra, proprietatea asupra acestor companii impreuna cu imensele lor proprietati imobiliare a trecut de la germani la franco-britanici si apoi la sovietici. Sa nu ne intrebam deci peste poate despre privatizarea Petrom sau vanzarea Rompetrol dupa cum sa nu ne maniem degeaba citind concesiunea Sterling Resourses.

Acest articol despre Valea Prahovei a fost postat si pe TravelPod.

Sa le luam pe rand.

Individul este rational si isi poate asigura prin propriile forte castigul. El nu are nevoie de protectia sau interventia nimanui pentru ca nimeni nu-i cunoaste mai bine interesul decat el insusi. Totodata, el fiind cel care isi cunoaste cel mai bine interesul, individul va gasi si cele mai eficiente mijloace de a-l obtine. Deci interventia statului nu se justifica in acest sens. In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta. Individul isi este siesi suficient atat timp cat are un cadru legal ce ii asigura sanse egale cu ceilalti la obtinerea de profit. Fiind rational, individul nu are cum sa-si doreasca decat ceea ce este bine pentru el. Dintr-un impuls natural, autoconservarea, individul va tinde sa-si maximizeze utilitatea. Orice interventie “in sprijinul” sau i-ar putea fi o piedica in ceea ce el isi propune. In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta.

Si cam asta e tot, asta e Statul minimal care pune in prim plan individul si intervine cat se poate de superficial in viata oamenilor. Sa va dau un exemplu: Marea Britanie.

Si sa trecem mai departe.

Pe de alta parte exista Statul maximal, rod al teoriilor politice de stanga care considera individul incapabil sa isi poarte singur de grija si se ofera sa intervina legiferand in detaliu toate aspectele vietii cotidiene si dirijand prin institutii si corpul de functionari economia, sanatatea sau circulatia pe drumurile publice. In cazul in care majoritatea indivizilor ce compun o societate nu se bucura de o situatie materiala suficient de buna este necesar ca statul sa se ocupe de aceasta problema. Statul are mai multe mijloace la indemana pentru a rezolva problema decat un singur individ.

Sa va mai dau un exemplu: Rusia, sau … Romania.

Am terminat.

Si consecintele:

Sa luam ca exemplu zona Pipera din Bucuresti in care economia libera si indivizii au construit zone rezidentiale cochete, parcuri tehnologice si cladiri de birouri, multe cladiri de birouri. Iar statul, prin institutii si corpul de functionari intervine. Calculeaza impozite, sanctioneaza intarzierea in plata lor, etc. in numele bunastarii generale. Nu ar fi potrivit ca acolo sa se construiasca elemente de infrastructura pentru ca, in intelepciunea sa, Statul maximal dirijeaza eficient impozitele percepute in Pipera spre zone mai defavorizate, Valea Jiului spre exemplu. Infrastructura in zona Pipera se va construi mai incolo…

In Marea Britanie, Statul minimal ar fi asigurat cadrul institutional, organizatoric si fiscal necesar pentru ca in zona Pipera, economia libera si indivizii, sa construiasca drumuri suficient de largi, retele de fibra optica suficient de bune si relee pentru telefonia mobila suficient de puternice pentru ca aceasta zona sa creasca. Dupa care, ar fi asigurat cadrul institutional, organizatoric si fiscal pentru ca Valea Jiului sa creasca prin investitile… companiilor din Pipera, spre exemplu.

Evident ca nu e atat de simplu. Dar am putea macar sa incercam sa facem ceva si in directia asta. Si cu siguranta nu infiintand cateva institutii noi “pentru interventie” cum ar fi Agentia Nationala pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere sau Agentia Nationala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere. Institutii care functioneaza oricum ineficient din impozitele platite de noi, cei din Pipera sau aiurea.

mai puteti citi analize imobiliaro-politice si in Future is Orange… sau Red.

Il transmit mai departe. Merita. Si fac asta pentru cei 85% care nu merg la vot desi ar trebui sa o faca. Pentru cele 2 milioane din Spania care nu se mai intorc desii ii asteptam cu totii. Pentru toti cei care platesc cu buna-credinta impozite si nu primesc nimic in schimb. Pentru copii nostrii.

Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!

Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.

Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!

Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!

Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.

Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!

Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!

Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!

Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!

Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!

Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!
Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!

Cu adevarat, Noapte buna Romania. Pana maine dimineata. Cand o vom lua de la capat. Sau… poate facem ceva.

Va recomand cu caldura sa cititi si Elogiul nesimtirii .

In Banat i se spune asa depozitului deschis ce nu trebuie sa lipseasca din curtea unui bun gospodar.

Am ajuns in week-endul asta in Macedonia. Macedonia nu e o tara ci un sat. Daca vreti sa fiu sincer e un sat destul de prapadit care tine de Ciacova, un orasel de campie din sudul Timisului. De acolo e mama mea. Asa se explica.

Si ce pot face in Macedonia? Vizite la rude.

La varutu’ Avramut, pauar de frunce din sat, adica om puternic cum s-ar zice, vizitam gospodaria.

- Si uita ce am facut, am un stalog nou. Ii din maceriale moderne, ii lamn tratat cu ignifug si antibacterial, sa nu arda. Inchegat la incheieturi cu drugi da’ fier inox. Izolatiia ii din paie comprimate, ecolojice agica. Iar paratii is din placi din aschii da’ lemn cu rasina in sistam sanvis.Tecnica moderna nu! Ca doara ne modernizam si noi.

- La anu’ vreau sa fac o sura da finata care treba sa fie ergonomica, sa pot intra cu cocia de la tractor si sa descarc fara sa ma ploua. Ca de cativa ani so’r schimbat conditiile meteorologice si ploua mai tat timpul cand ii da’ recoltat fanu.

Si uite asa se modernizeaza satele patriei si se ridica elemente de infrastructura agricola esentiale pentru dezvoltarea economica locala. Si uite asa cocinile de porci se doteaza cu instalatii de aer conditionat, gradinile cu paradaise se iriga la picatura, gimijeanele da’ vin fac locul instalatiilor industriale pentru bauturi alcoolice iar cotarcile de cucuruz se demoleaza pentru a face loc silozurilor din beton armat.

Daca nu intelegeti citeva cuvinte dintre cele de mai sus, cautati pe Google. Nu o sa le gasiti. Ceea ce poate e singurul lucru trist din povestea asta.

Puteti citi despre natura alterata de modernism in Cu Rex Hunt… nu ne mai trageti pe dreapta .

Tabel 2.1.b. Numărul de IMM-uri active private după sectorul de activitate
Sector                                      2000          2001        2002         2003        2004         2005         2006         2007
Agricultură, silvicultură 9.925       10.720      10.523      13.704     11.746      11.958     12.859     14.036
Industrie, energie            45.719       47.693      52.923       59.555    54.993       55.718   56.873     59.492
Construcţii                          11.808       13.402        18.842       24.542    25.197       29.265   34.757   45.896
Servicii                              344.977     340.517    333.203    361.568  312.364    337.906 359.015  368.204
Total                                   412.429     412.332      415.491     459.369  404.300   434.847  463.504  487.628
Comparaţia cu anul de bază 2000 arată că numărul IMM-urilor active în construcţii a crescut de aproximativ 4 ori. Creşterea numărului de firme active în construcţii a fost continuă pe întregul interval de timp, dar cel mai mare spor de creştere s-a înregistrat în 2007 faţă de 2006. Explicaţia este simplă şi direct corelată cu creşterea economică de ansamblu a ţării şi cu dezvoltarea sectorului imobiliar rezidenţial şi de afaceri, dar, în parte, şi cu tradiţia în industria construcţiilor. Cu alte cuvinte, creşterea numărului de firme active în construcţii este spectaculoasă, dar nu explozivă, pentru că are legături cu dezvoltarea de ansamblu a ţării şi a afacerilor din acest sector. Dezvoltarea firmelor din construcţii este legată de extinderea infrastructurii urbane de interes local şi naţional de drumuri, canalizări şi alimentări cu apă. Într-o proporţie importantă, creşterea numărului de IMM-uri în construcţii trebuie asociată şi cu multiplicarea oportunităţilor de lucrări industriale, precum reabilitarea de căi ferate şi infrastructură rutieră rurală, cu lucrări în sectorul energetic, inclusiv al energiei alternative, în sectorul comercial (mari complexe comerciale şi de recreere, de tip mall) şi în domeniul socio-cultural şi educaţional (programe de reabilitare a instituţiilor de învăţământ), etc. Astfel, o creştere a numărului de IMM-uri active în construcţii este explicabilă, după cum se arată mai sus, şi previzibilă.

deci a fost bine in constructii.
Am incercat apoi sa gasesc in raport care este atitudinea Ministerului IMM-urilor fata de aceasta crestere sau masurile prin care acesta intelege sa stimuleze companiile din contructii.
Si am gasit:

Dezvoltarea cadrului instituţional pentru susţinerea sectorului IMM-urilor din România
Dezvoltarea cadrului instituţional pentru susţinerea sectorului IMM-urilor a continuat şi în anul 2007. Principalele realizări la acest capitol au fost:
i) extinderea reţelei de oficii teritoriale;
ii) extinderea reţelei de subsidiare locale ale Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri în noi localităţi;
iii) extinderea pe o nouă treaptă a Fundaţiei Post Privatizare.

adica nimic, vax albina, asta intelege onor Guvernul Romaniei prin Ministerul IMM-urilor sa faca pentru firmele de constructii, pentru ca de ele vorbesc aici.

Si atunci stau si ma intreb, ce Piata Comuna , ce concurenta japoneza, care criza ar putea sa loveasca in firmele mici si mijlocii romanesti cand ele exista, cresc si se dezvolta de 20 de ani in acest No-man’s-land european fara ca cineva, vre-o data, sa fi facut ceva si pentru ele.

Fratilor, daca ati rezistat atat pe meleagurile astea si inca traiti, respirati, platiti impozite grele, va luptati cu autoritatile acestui loc uitat de civilizatia economica, faceti bani si dati bine in statistici, daca faceti toate astea , credeti-ma ca nici o criza ori de unde o veni ea si ori unde se va duce nu va poate da gata.

Succes in 2009.

pentru un alt tip de analiza puteti citi si De vorba cu un analist imobiliar.

Sa ma explic.

M-am uitat la televizor in aceasta seara si am constatat ca avem guvern. Si am mai constatat ca toti membrii acestui guvern sunt profesionisti, din punctul meu de vedere toti sunt experti in afaceri imobiliare.

Ministrul IMM-urilor are vreo patru case si nu stiu cate terenuri, ministrul turismului are companii de utilitati si infrastructura, ministrul agriculturii are ferme, multe ferme. Doar cel de la sanatate e cam pe langa, se ocupa de importul de masini Ferrari. Adevarul este ca si eu visam pe la 18 ani sa import masini Ferrari in Romania dar intre timp am constatat ca parintii mei nu sunt milionari si a trebui sa ma maturizez.

Dupa ce am vazut ca avem guvern am vazut ca avem si program de guvernare. Sa ne ocupam tot de imobiliare.

1 800 de km de autostrazi, aici nu imi e clar… in Romania? Reabilitarea termica a intregului parc de locuinte din banii statului, nici aici nu imi este foarte clar sau sunt carcotas… care bani, Germania a incercat ceva similar si nu a avut destui bani. Marirea subventiilor pentru agricultura, aici nu era mai bine ca inainte sa creem agricultura si abia dupa aceea sa o subventionam.

In fine, nu ma pricep. Cred ca nici ei. Probabil de aceea se spune ca fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita.

Vom vedea. A… si sa nu uit, multumesc inca o data domnului presedinte.

despre “ei” mai puteti citi si Cum se naste o Paradigma.