Citesc zile astea o carte. Este vorba despre Moartea si viata marilor orase americane a lui Jane Jacobs.
Aceasta descrie capacitatea retelelor sociale de a aduce siguranta publica in vechile cartiere din orasele americane. In prima jumatate a secolului XX un cartier precum North End din Boston a fost populat in mare parte de imigranti italieni si de urmasii lor. Din exterior cartierul parea sordid si dezorganizat. Si totusi, comunitatea, desi saraca, avea o mare rezerva de capital social incorporat in relatiile dintre familiile care locuiau in acelasi cvartal.

Astazi, ca in fiecare dimineata aproape, incerc sa imi savurez capucino-ul in linistea relativa, foarte relativa, a cafenelei Timmi’s de pe Vasile Alecsandri.
Am obiceiul asta de multa vreme, de prea multa vreme poate. Am inceput cu Eclipse, care la momentul acela era singurul bar din zona Pietei Unirii, am continuat prin alte locatii, iar de cativa ani produc consumatie la Timmi’s.

Concernul Ingleby din Danemarca a preluat anul trecut doua companii agricole din Romania, mizand pe productia de cereale pe o suprafata de aproximativ 4.000 de hectare, potrivit autoritatilor locale din judetele Timis si Caras-Severin.

Intr-una din zilele trecute imi intra pe usa biroului un client nou. E un tanar de 28 de ani, cetatean italian aflat pe meleagurile banatene de aproape 10 ani.

Vorbim despre servicii de consultanta imobiliara. Detine in proprietate terenuri agricole dobandite prin cumparare si nu mai exista titlurile de proprietate originale.
- Cum de au disparut?
il interoghez pentru a ma lamurii asupra situatiei.
- Fostul administrator de la firma’ le-a distrus. Acum ne judeca’m cu el, da’r pa’na atunci avem nevoie de titluri.

Astazi m-am reintalnit cu un vechi amic, Raul.
Acum fac tranzactii imobiliare, imi spune. Dar profi, doar hale si constructii industriale si nu lucrez cu romanii, nu sunt seriosi. Stii ca eu fac totul profi si cu ei nu poti.
Mi-am amintit ca intr-adevar, el face totul profi.