Dar nu sunt un fan al Hipermarketurilor.

Chiar si asa trebuia ca sambata asta sa fac cumparaturi in Real, acela de pe Calea Aradului.
Intru in parcarea hypermagazinului, asteptand vreo 10 minute la o coada interminabila un loc de parcare. Gasesc in cele din urma o balta libera si parchez in claxoanele celor din urma mea ca si a celor care se pregatesc de iesire. Am luat balta altcuiva. Lumea e agitata in sambata asta.

Ma indrept spre cel mai apropiat loc de depozitare al carucioarelor. Nu gasesc nici unul la locul lui si ma deplasez spre urmatorul refugiu. Aici sunt multe. In schimb nu ma pot atinge de ele pentru ca sunt legate cu un lant metalic. In spatele meu un cuplu tanar injura de mama focului “ Dracu’ sa le ia de cosuri cu lantu’ lor”. Nu conteaza, si asa nu aveam cine stie ce cumparaturi de facut.

Patrund pe intrarea principala si poate din neatentie sau poate din oboseala de sambata dupa-amiaza nimeresc cu picioarele intr-o gramada de resturi alimentare, pesemne ceva rosii daca ma gandesc la culoarea cu care imi impodobesc pantofii. As fi preferat putina curatenie la intrarea in Real dar cred ca as fi putut la fel de bine sa fiu si eu odihnit si sa casc ochii pana la urma.

Ajung in cele din urma inauntrul hypermarketului si ma indrept spre toaleta pentru a-mi curata pantofii. Toaleta pentru barbati e usor de nimerit. Nu e nici un indicator, in schimb o ghicesti repede dupa numarul mare de femei de serviciu care stau proptite acolo la o tigara. Femei de serviciu in toaleta de barbati. Nu. E usor de nimerit.
Hartie nu gasesc din prima. Din a treia apuc un colt si imi curat, e drept superficial, pantofii. Apa pentru a imi curata mainile nu gasesc nici din a treia. Nici unul din cele trei robinete nu functioneaza. In schimb uscatoarele zbarniie din prima. As putea sa ma usuc.

Cred ca e momentul sa las gatitul si sa ma apuc de cumparaturi. Ma indrept spre rafturi. Desii… dupa cum spuneam, nu sunt un fan al Hypermarketurilor, inteleg necesitatea lor. Spre exemplu igiena…

iar cei care, asemenea mie, nu sunt fani ai Hypermarketurilor pot citi Despre Mall priveste din urma cu manie

Intamplarea, competenta sau norocul fac ca eu sa fiu membru in consiliul de administratie al unei companii privatizate recent, poate ultima privatizata in oras. Intr-o dimineata primesc un telefon de la directorul companiei Florin, care ma cheama de urgenta la sediu.

- Trebuie sa ne intalnim in consiliu. Astia de la finante ne imputa o suma mare, vreo 300 000 de euro. N-am de unde. O sa ne execute.
- Cat? Ce? Ce ai facut?
Sunt stupefiat sau surd in dimineata asta.

Ajung destul de repede la sediul societatii, in biroul lui cu vedere spre hotelul Continental si astept explicatii.

- Tu stiai de impozitul asta? 90% din veniturile din chirii. Se pare ca nu l-am platit de 4 ani. Stiai de el?

Sunt jurist si deci trebuia sa stiu. Ma concentrez, asta ca sa nu ma fac de ras… ma mai concentrez putin.
Impozitul de 90% din veniturile din chirii pentru spatiile comerciale. Nu am auzit in viata mea de asa ceva.
- Parca stiu, in “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” ( ironic nu?) apare un impozit, dar asta se plateste de companiile de stat. Firma e privata, tu nu trebuie sa platesti asa ceva.
Ii raspund usurat.
- Acum nu, dar inainte? Firma asta trebuia sa plateasca in anii trecuti impozitul asta. Directorii dinainte nu l-au platit. Acum suntem buni de plata.

Deci sa recapitulez. Exista o lege numita “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” care prevede un impozit special pentru spatiile comerciale detinute de companiile cu capital majoritar de stat. Discriminare deci… se plateste doar de unele companii. Cota exacta … 90%. Stiti cat este cota la un casino? 80%… mai mica deci. Cum se calculeaza aceste impozite? Nu stiu, pentru ca aceasta lege nu are norme de aplicare. De cand se calculeaza aceste impozite? Nu stiu… nu ati inteles ca aceasta lege nu are norme de aplicare.

Am inceput sa studiez aceasta speta si sa gasesc o cale de rezolvare a problemei. Au existat cateva procese care s-au purtat de contestatarii acestui impozit. Inalta Curte de Casatie in intelepciunea sa (asa am invatat la scoala, ca e inteleapta) a apreciat ca acest impozit special are caracterul unui impozit-sanctiune menit a obliga companiile de stat care detin spatii comerciale sa le vanda intreprinderilor mici si mijlocii private. Deci privatizare fortata… O.K…. economie de piata O.K…. intreprinderi mici O.K., inteleapta cu adevarat. Toate procesele au fost pierdute, privatizare sa fie.

Am inceput apoi sa caut in arhiva companiei fosta de stat pentru a vedea cum au aplicat “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri”. Au vandut in rate sau leasing 80 de spatii comerciale, azi probabil zece milioane de euro. Le-au vandut la valoarea de inventar, calculate ultima data prin 74’, anul cand m-am nascut eu. Le-au vandut unor intreprinzatori locali foarte cunoscuti: ofiteri de politie, consilieri locali, judecatori, lideri de sindicat.

Bine imi spun, au facut privatizare fortata, deci nu mai trebuie sa plateasca acest impozit-sanctiune. Ba da, trebuie sa il plateasca pentru spatiile comerciale pe care nu le-au vandut. Deci trebuiau vandute toate.

Am contestat impozitul la Ministerul Finantelor, am considerat ca e discriminatoriu si neclar si ca nu este conform cu principiile de impozitare europene reglementate in Codul Fiscal. Contestatia a fost respinsa de d-nul Capdefier. E in finante din 74’, anul cand m-am nascut eu.

Deci, cum ramane? Si pana la urma ce legatura exista intre Jules Verne si imobiliare?

cred ca ati putea citi si Elogiul nesimtirii