Sa le luam pe rand.

Individul este rational si isi poate asigura prin propriile forte castigul. El nu are nevoie de protectia sau interventia nimanui pentru ca nimeni nu-i cunoaste mai bine interesul decat el insusi. Totodata, el fiind cel care isi cunoaste cel mai bine interesul, individul va gasi si cele mai eficiente mijloace de a-l obtine. Deci interventia statului nu se justifica in acest sens. In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta. Individul isi este siesi suficient atat timp cat are un cadru legal ce ii asigura sanse egale cu ceilalti la obtinerea de profit. Fiind rational, individul nu are cum sa-si doreasca decat ceea ce este bine pentru el. Dintr-un impuls natural, autoconservarea, individul va tinde sa-si maximizeze utilitatea. Orice interventie “in sprijinul” sau i-ar putea fi o piedica in ceea ce el isi propune. In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta.

Si cam asta e tot, asta e Statul minimal care pune in prim plan individul si intervine cat se poate de superficial in viata oamenilor. Sa va dau un exemplu: Marea Britanie.

Si sa trecem mai departe.

Pe de alta parte exista Statul maximal, rod al teoriilor politice de stanga care considera individul incapabil sa isi poarte singur de grija si se ofera sa intervina legiferand in detaliu toate aspectele vietii cotidiene si dirijand prin institutii si corpul de functionari economia, sanatatea sau circulatia pe drumurile publice. In cazul in care majoritatea indivizilor ce compun o societate nu se bucura de o situatie materiala suficient de buna este necesar ca statul sa se ocupe de aceasta problema. Statul are mai multe mijloace la indemana pentru a rezolva problema decat un singur individ.

Sa va mai dau un exemplu: Rusia, sau … Romania.

Am terminat.

Si consecintele:

Sa luam ca exemplu zona Pipera din Bucuresti in care economia libera si indivizii au construit zone rezidentiale cochete, parcuri tehnologice si cladiri de birouri, multe cladiri de birouri. Iar statul, prin institutii si corpul de functionari intervine. Calculeaza impozite, sanctioneaza intarzierea in plata lor, etc. in numele bunastarii generale. Nu ar fi potrivit ca acolo sa se construiasca elemente de infrastructura pentru ca, in intelepciunea sa, Statul maximal dirijeaza eficient impozitele percepute in Pipera spre zone mai defavorizate, Valea Jiului spre exemplu. Infrastructura in zona Pipera se va construi mai incolo…

In Marea Britanie, Statul minimal ar fi asigurat cadrul institutional, organizatoric si fiscal necesar pentru ca in zona Pipera, economia libera si indivizii, sa construiasca drumuri suficient de largi, retele de fibra optica suficient de bune si relee pentru telefonia mobila suficient de puternice pentru ca aceasta zona sa creasca. Dupa care, ar fi asigurat cadrul institutional, organizatoric si fiscal pentru ca Valea Jiului sa creasca prin investitile… companiilor din Pipera, spre exemplu.

Evident ca nu e atat de simplu. Dar am putea macar sa incercam sa facem ceva si in directia asta. Si cu siguranta nu infiintand cateva institutii noi “pentru interventie” cum ar fi Agentia Nationala pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere sau Agentia Nationala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere. Institutii care functioneaza oricum ineficient din impozitele platite de noi, cei din Pipera sau aiurea.

mai puteti citi analize imobiliaro-politice si in Future is Orange… sau Red.

Pe 20 iunie motorul de cautare Google gasea 7 200 000 de rezultate dupa cuvintele cheie “Prima casa”. Deci functioneaza. Eu zic ca numarul de rezultate va urca probabil in toamna pe la 9 milioane pana la momentul cand ne vom da seama cu totii ca este o mare, o foarte mare abureala electorala, dupa care va scadea vertiginos pentru a uita cu totii. Din nou am cumparat pielea ursului din padure.

Cred ca am gasit solutia ca fraude cum au fost Radisson Invest sau Europlan sa nu se mai intample.

Guvernul instituie monopolul. Din acest moment fraudele imobiliare vor fi doar apanajul statului.

Dar pana atunci poate va intereseaza ce mai spun blogerii despre “prima casa”:

Coltuc: Ieri mi-a fost dat sa vad o scena impresionant de grotesca si penibila, plina de un festivism scabros – Emil Boc, premierul Romaniei, langa doi tineri, primii clienti ai programului guvernamental “Prima casa”. De ce era nevoie ca prim-ministrul tarii sa “taie panglica” acestui program? Nu dezavuez initiativa guvernantilor, departe de mine gandul asta. Am vorbit cu diversi manageri de banca, care mi-au explicat cat de bun este. Intr-adevar, teoretic este extrem de avantajos si binevenit. Practic, are foarte multe capcane. Si aceasta parte goala a paharului am vazut-o ieri uitandu-ma la festivitatea de inmanare a contractului de credit celor doi tineri in prezenta lui Emil Boc.

Iulian: Convenţia de garantare este un document absolut indispensabil derulării programului „Prima Casă”. Convenţia stabileşte drepturile şi obligaţiile contractuale ale celor trei părţi implicate, respectiv bancă, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri şi client, precum şi modalitatea în care se acordă şi se plăteşte garanţia.
Surse bine informate din piaţa bancară au declarat pentru capital.ro, sub protecţia anonimatului, că procesul de semnare a intrat într-un impas din cauza unor contestaţii privind textul final al Convenţiei. La rândul său, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, Aurel Şaramet, a recunoscut acest impas, precizând, însă, pentru capital.ro că nu este vorba despre contestaţii, ci de „solicitări de lămuriri cu privire la unele prevederi ale Convenţiei”.

Biblotecarul:Evenimentul cumpărării primei case cu ajutorul Programului “Prima Casa” s-a consumat. Eu l-am perceput ca pe un adevărat viol. Cei doi tineri ingineri au impresia că vor plăti zeci de ani de zile, în fiecare lună, mai mult de 300 de euro. Ascunşi după o cameră video imensă erau doi pensionari pe care nimeni nu-i întreabă de ce sunt nevoiţi să-şi vândă apartamentul în plină cădere a pieţei imobiliare. Dar altfel se pare că totul e bine… guvernul a mai punctat cu puncte-puncte o suspensie.

Pentru a intelege de unde a inceput totul citi si Future is Orange… sau Red.

Intamplarea, competenta sau norocul fac ca eu sa fiu membru in consiliul de administratie al unei companii privatizate recent, poate ultima privatizata in oras. Intr-o dimineata primesc un telefon de la directorul companiei Florin, care ma cheama de urgenta la sediu.

- Trebuie sa ne intalnim in consiliu. Astia de la finante ne imputa o suma mare, vreo 300 000 de euro. N-am de unde. O sa ne execute.
- Cat? Ce? Ce ai facut?
Sunt stupefiat sau surd in dimineata asta.

Ajung destul de repede la sediul societatii, in biroul lui cu vedere spre hotelul Continental si astept explicatii.

- Tu stiai de impozitul asta? 90% din veniturile din chirii. Se pare ca nu l-am platit de 4 ani. Stiai de el?

Sunt jurist si deci trebuia sa stiu. Ma concentrez, asta ca sa nu ma fac de ras… ma mai concentrez putin.
Impozitul de 90% din veniturile din chirii pentru spatiile comerciale. Nu am auzit in viata mea de asa ceva.
- Parca stiu, in “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” ( ironic nu?) apare un impozit, dar asta se plateste de companiile de stat. Firma e privata, tu nu trebuie sa platesti asa ceva.
Ii raspund usurat.
- Acum nu, dar inainte? Firma asta trebuia sa plateasca in anii trecuti impozitul asta. Directorii dinainte nu l-au platit. Acum suntem buni de plata.

Deci sa recapitulez. Exista o lege numita “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” care prevede un impozit special pentru spatiile comerciale detinute de companiile cu capital majoritar de stat. Discriminare deci… se plateste doar de unele companii. Cota exacta … 90%. Stiti cat este cota la un casino? 80%… mai mica deci. Cum se calculeaza aceste impozite? Nu stiu, pentru ca aceasta lege nu are norme de aplicare. De cand se calculeaza aceste impozite? Nu stiu… nu ati inteles ca aceasta lege nu are norme de aplicare.

Am inceput sa studiez aceasta speta si sa gasesc o cale de rezolvare a problemei. Au existat cateva procese care s-au purtat de contestatarii acestui impozit. Inalta Curte de Casatie in intelepciunea sa (asa am invatat la scoala, ca e inteleapta) a apreciat ca acest impozit special are caracterul unui impozit-sanctiune menit a obliga companiile de stat care detin spatii comerciale sa le vanda intreprinderilor mici si mijlocii private. Deci privatizare fortata… O.K…. economie de piata O.K…. intreprinderi mici O.K., inteleapta cu adevarat. Toate procesele au fost pierdute, privatizare sa fie.

Am inceput apoi sa caut in arhiva companiei fosta de stat pentru a vedea cum au aplicat “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri”. Au vandut in rate sau leasing 80 de spatii comerciale, azi probabil zece milioane de euro. Le-au vandut la valoarea de inventar, calculate ultima data prin 74’, anul cand m-am nascut eu. Le-au vandut unor intreprinzatori locali foarte cunoscuti: ofiteri de politie, consilieri locali, judecatori, lideri de sindicat.

Bine imi spun, au facut privatizare fortata, deci nu mai trebuie sa plateasca acest impozit-sanctiune. Ba da, trebuie sa il plateasca pentru spatiile comerciale pe care nu le-au vandut. Deci trebuiau vandute toate.

Am contestat impozitul la Ministerul Finantelor, am considerat ca e discriminatoriu si neclar si ca nu este conform cu principiile de impozitare europene reglementate in Codul Fiscal. Contestatia a fost respinsa de d-nul Capdefier. E in finante din 74’, anul cand m-am nascut eu.

Deci, cum ramane? Si pana la urma ce legatura exista intre Jules Verne si imobiliare?

cred ca ati putea citi si Elogiul nesimtirii