Parca dintotdeauna a fost asa. Cu balcanismul birocratic si sarac al perioadei interbelice, cu reformele agrare incomplete si prost gandite, cu un comunism CAP-ist batjocoritor si cu o vesnica tranzitie paguboasa pentru mediul rural romanesc.

Orice incercare de a venii in sprijinul celor care doresc sa dobandeasca un teren merita a fi salutata si multiplicata.

Am hotarat deci sa preiau un articol aparut in Saptamana Financiara si sa il public. Consider ca acest lucru face parte din menirea acestui blog de a educa, pur si simplu…

Tot mai mulţi oameni care aleg să ocolească dezvoltatorii imobiliari sunt preocupaţi acum de criteriile după care trebuie ales terenul pentru construcţia locuinţei

Relatările celor păţiţi cu dezvoltatorii rezidenţiali se înmulţesc în ultima perioadă. Asta îi face pe tot mai mulţi doritori de locuinţe să ia în considerare achiziţia unui teren pentru construcţie. Şi construcţia de case s-a lovit însă de multe probleme în ultimii ani, mai ales ca urmare a calităţilor terenului. O minimă orientare pentru alegerea unui teren se poate dovedi deci utilă.

Principalele aspecte neglijate de cumpărătorii de terenuri pentru construcţia unei case proprii au fost în ultimii ani accesibilitatea utilităţilor, deschiderea, lăţimea drumului de servitute şi, nu în ultimul rând, studiul geotehnic. Insuficienta atenţie acordată acestor aspecte şi concentrarea aproape exclusivă pe preţ a condus la derapaje precum absenţa utilităţilor, teren insuficient pentru construcţia propusă iniţial şi, uneori, chiar inundarea locuinţelor.

Omul asta e mai muncitor si mai cinstit decat moldoveanul din Miorita. A primit cu legea 18 din ’91, 10 hectare de pamant la Covaci, un sat la 10 km de Timisoara inspre Arad.

Sa apucat omul sa-si faca ferma de vaci, a construit grajduri, a cultivat plante furajere. La un moment dat ma batea la cap ca vrea programe de finantare Sapard si ca nu e in regula cu subventia din cauza ca laptele pe care il produce ia contact cu aerul pe fluxul tehnologic si nu respecta normele europene din cauza asta. La un alt moment dat era sa faca infarct la mine in birou dupa ce a pierdut o licitatie pentru teste sanitar-veterinare pe esantion de vaci europene. A inceput sa albeasca. Din astea… ca tot omul care se bate cu sistemul ce apare pe fluxul tehnologic al vietii.

Satul de toate, se hotaraste omul sa isi vanda pamantul si se duce la targ. In doua zile il vinde. Ia 600 000 de euro pe 10 hectare, deci nu glumesc , 600 de mii de euro. Bani in mana… la CEC Bank.

Se muta in oras, isi ia o vila cu 190 000 si plasma Samsung.

Dupa o luna se duce si el la notar sa isi ia actele ca poate il va intreba cineva de unde are atatia bani. Notarul il ia de la intrare:

- Domnul Viorel, terenul dumitale sa vandut mai departe. La o saptamana dupa ce am facut actele sa dat cu 800 000.

- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Dupa inca vre-o luna, plictisit de culorile plasmei Samsung, se hotaraste sa ia ceva pamant de lucru, poate incropeste de-o ferma de vaci, ca nu poti sa stai toata viata fara sa faci nimic. Gaseste 200 de hectare si grajduri langa Deta, un targ frumos de campie banatana, numai bun pentru ferma unui moldovean pricopsit pe aici. 400 000 de euro.

Se duce la notar sa faca actele. Notarul il ia de la intrare.
- Domnul Viorel, am mai vandut pamantul dumitale inca o data, la niste nemti, cu 1 200 000 euro. Buna treaba, nu.
- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Ma intreb si eu ca intelectualul, daca pe Viorel nu il duce mintea, cum se poate una ca asta?
In 2 luni si fara parcelare, fara cadastru, fara scoatere din circuitul agricol si fara utilitati, fara valoare adaugata, undeva la marginea unui oras de la marginea Uniunii Europene niste nemti cumpara un teren de vaci cu un million si doua sute de mii de euro. Destepti, nu? Evenimentele din ultimele luni ne arata cat sunt de destepti, nu?

Din cate stiu eu, Viorel a reusit sa incropeasca o ferma de vaci de vre-o doua sute de hectare si incearca din rasputeri sa respecte normele europene pe fluxul tehnologic.
Intermediarul afacerii a cumparat din comision un Porsche de teren pentru prietena lui, una din blondele cu masini lovite care ma exaspereaza in trafic.
Nemtii stau cu banii blocati intr-un teren de vaci undeva la marginea Europei si spera.

Sper si eu ca Viorel sa nu faca infarct la mine in birou preocupat peste poate de vacile europene. In rest totul e bine, asta-i viata, io is multumit.

despre Viorel am mai scris Momentan prefer Piranha .

Ajung la birou pe la 09.00 destul de mototolit si oricum imbracat in negru. Nu apuc sa spun “buna dimineata” cuiva ca ma si trezesc cu un amic “comerciant de cereale”, dupa cum spune chiar el, de la Peciul Nou.

- Ce faci? Hai sa bem o cafea… Am o afacere tare pentru tine. Am de vanzare terenuri pe malul canalului Bega. Ai auzit ca se dragheaza… unde crezi ca vor pune pamantul, pe mal, pe terenurile noastre, pe care le cumparam noi… iti dai seama cati bani platesc aia ca sa ii lasam sa puna pamantul pe terenurile noastre?

Probabil era prea devreme pentru aceasta super-afacere pentru ca am scapat repede de el si am incercat sa lucrez cate ceva.

Imi deschid mail-ul si constat ca o agentie imobiliara imi trimte 70 de oferte de apartamente in Turnu Magurele si nu inteleg de ce mie, pentru ca eu n-am sa ma mut niciodata la Turnu Magurele. Mai jos, o agentie de turism vinde resedinte in Brazilia. Cred ca anul asta nu o sa cumpar acolo.

Simt nevoia unei cafele baute de unul singur si intru intr-o cafenea vis-a-vis de biroul meu. Ma asez la bar pentru a fi sigur ca nu ma va aborda cineva pentru a imi vinde sau oferii pe gratis vre-un imobil. Azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Agentul de vanzari de la Coca-Cola, pe care il stiu din vedere, se intretine cu fata de la bar pe tema vitrinei frigorifice care se pare ca nu merge tocmai bine. La un moment dat se intoarce spre mine.
- Am de gand sa imi fac o firma. Poate ma ajuti tu cu actele. Activitati sportive, golf. Am cumparat cu un prieten un teren de golf la Vinga.

De data asta chiar am fost surprins.

- A fost o castana. Am intermediat o chestie si unu’ din ei s-a razgandit… am ramas noi cu terenul ca altfel ne bateau aialalti… dar e o castana. De fapt, e in concesiune si nu putem decat sa facem teren de golf pe el, ca asa scrie in contract. Trebuie sa il amenajam ca acum e cu balarii.

Probabil ca ziua mea proasta sau caracterul meu rau m-au facut sa vad in omul asta mai degraba un fraier cu mult ghinion decat un versat agent de vanzari bauturi si imobile. Dintr-o data mi-am amintit ca trebuie sa cumpar o coroana pentru inmormantarea la care urma sa merg.

Traversez si ajung in Piata 700 la raionul de flori, unde intamplarea face sa ma stie toata lumea. In anii trecuti i-am autorizat ca persoane fizice la primarie. Sefu’ e unul Panczi. El si familia sa ocupa doua randuri din piata de flori.

- Domnu’ Dumitrescu, ce mai faceti? Va dau asta cu crini, trebe’ sa fie o persoana importanta, deci merita. Am vrut de mult sa vorbesc cu dumneavoastra. Acum ma ocup de imobiliare, specializarea birouri in centru.

Ziua asta e facuta sa ma surprinda. Ma gandesc la omul asta care a trecut recent de la vanzarea de coroane mortuare la cea de birouri in centru si ma gandesc ca poate face parte dintre aceia care profita din plin de cresterea economica accentuata a economiei romanesti din ultima vreme. Au dreptate cei care spun ca economia romaneasca zbarnaie si ca lucrul acesta se face simtit in toate clasele sociale.

- Domnu’ Dumitrescu, chiar acu’ am o oferta pentru dumneavoastra. Un apartament in Piata Unirii, aproape de Tribunal. Doua camere… bun de birou. N-are baie da’ nu-i problema… omu’ asta, proprietaru’ s-a inteles acu’ 20 de ani cu vecinu’ de sus si foloseste baia lui. Intelegerea ramane. Si nu-i scump… 3000 euro metru.

Totusi, azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Ma urc intr-un taxi si ma indrept spre cimitir pentru a ajunge in sfarsit la inmormantare.

Cand sa ajung, imi suna telefonul… de fapt atunci am catadicsit eu sa raspund la mobilul care suna non-stop.

- Sefu’, mi-ai zis sa te anunt daca e vre-un birou de vanzare… este.
- Te-am rugat sa ma anunti daca e un birou de inchiriat si nu este. Nu pot vorbi acum.
Ii raspund unui cunoscut care ori de cate ori ma vede pe strada incearca sa imi vanda ceva.

Afara ploua si lumea plange. Negru afara si inauntru. O inmormantare urata. O zi grea.

In taxi spre casa, soferul care m-a luat de la poarta cimitirului se pare ca imi intelege nevoile.

- Ati gasit loc bun in cimitir? Sa stiti ca se poate face rost de loc langa capela, in spate, e mai liniste… si nu e scump. Mai scump e in Cimitirul Eroilor. Stiu pe cineva care se ocupa de asta.

In sfarsit acasa.

Taxiul ma lasa intr-o balta, dar tot e mai bine decat sa cumpar un loc in cimitir.
Vecinul tocmai parcheaza camionul in fata portilor garajului meu si ma asteapta.

- Vecine, o sa vin la tine sa imi faci actele. Inchid firma de transport ca nu mai merge. M-a convins nevasta-mea sa ne ocupam de imobiliare. Ce zici, o sa mearga?

despre popor cu mai mult succes puteti citi si Banii, autostrada si ardelenii.

Totusi, acum ma plictisesc.

In stanga mea sta un tip ce mi se pare dizgratios. Pur si simplu dizgratios. Asa mi sa parut de cand l-am vazut prima data acum cateva saptamani. E complet chel, cam la 50 de ani, slab, imbracat intr-o geaca de piele uzata si o camasa inflorata. Incearca din rasputeri sa agate o chelnerita si vorbeste prea tare pentru gustul meu.

Ridica telefonul mobil de pe masa si suna.
- Alo, trebuie sa te hotarasti repede, am o oferta tare, numai pentru tine… dar trebuie sa imi dai raspunsul pe loc, 70 euro… atat si nimic mai mult… e un disperat. Altfel nu primeai nici 65. Daca nu il vinzi acum numai gasesti pe nimeni, piata e blocata, e o ocazie unica… dar trebuie sa te hotarasti pe loc… zi-mi ce fac.

Se lasa putin linistea si la celalalt capat se aude o voce nervoasa si repezita.
- Perfect, asa ramane… te sun pentru notar.

Am inteles totul. El e agentul imobiliar.
M-am uitat lung si… poate nepoliticos la el. E linistit si fumeaza tigari ieftine. Ridica din nou telefonul.
- Omule, ce faci, de cand te caut, nu mi-ai raspuns la telefon, sunt disperat si vreau si eu sa fac un ban. Ti-am gasit un fraier. Vrea sa vinda repede si sa plece in Germania. Vinde cu 75 la metru. Zi-mi daca il iei sau nu. La banii astia oricum il vind la altul, da’ ti-am promis. Il iei sau nu, eu nu mai pot sa astept.

Putina liniste.
- Bine, il iau pe mine sa nu devina circumspect si ti-l dau tie dupa aia. Da’ sa nu ma tragi in piept.

Ce simplu, imi zic. Am mai invatat ceva. Cinci euro per metru patrat, poate cateva mii in total si totul in 5 minute. Oare cate contracte ar trebui sa fac eu pentru banii astia. Daca nu am invatat ce trebuie la scoala.

El e super agentul imobiliar 007 si cred ca o duce bine. Desi nu ii apreciez foarte mult munca, pana la urma e un tip cinstit. Ceea ce face el a fost teoretizat de altii, mai luminati, ca tehnica de negociere sau manipulare de business.

Nu el ne preocupa pe noi. Nu el este cel care insala, minte, incalca cu rea credinta si buna stiinta legile si practicile in tranzactiile imobiliare. Din punctul meu de vedere el e un om cinstit. El e doar super agentul imobiliar 007 si nimic mai mult.

Altcineva sau altceva ar trebui sa ne ingrijoreze.

Am decis sa scriu o poveste a fraudei imobiliare asa cum o vede un profesionist (sper eu) care se lupta din rasputeri sa mai indrepte lucrurile cat poate, pe ici, pe colo. Povestea mea se vrea un blog tematic despre aspectele juridice si tehnice ale tranzactiilor imobiliare cu scopul declarat de a folosi experienta autorului si a prietenilor sai din cyberspace pentru a asigura libertatea circuitului economic si social pe care il reprezinta tranzactiile imobiliare.

De ce imobiliare? Pentru ca bunurile imobiliare reprezinta, conform unor statistici pe care le-am citit recent, doua treimi din averea oricarei natiuni europene. Pentru ca in jurul bunurilor imobile: terenuri, constructii, infrastructura si drepturi conexe se creaza, pana la urma, bunastarea oricarei comunitati.

De ce fraude? Pentru ca ele se intampla zilnic printre noi. Pentru ca m-am saturat sa vad oameni aruncati in strada din propriile lor case sau companii oneste aduse in pragul falimentului de catre indivizi care arunca pe masa cazinourilor mii de euro pe noapte sub ochii orbi ai autoritatilor acestei tari europene.

Vom incerca sa indreptam lucrurile cat vom putea, pe ici, pe colo. Vom avea nevoie de curaj si competenta pentru asta, dar cred ca vom reusi.

Impreuna.