Ma uit la televizor si imi amintesc. Revolte de strada in Tunisia, revolutia WikiLeaks, revolutia de iasomie.

Nu stiu cand infloreste floarea de iasomie. Dar atunci, in septembrie era inflorita si raspandea mirosul suav printre dealurile Cartaginei. Era printre cele mai frumoase locuri pe care le vizitasem vreodata.

Dealurile de la malul marii ce formau cartierul rezidential Cartagho erau inverzite si incarcate de flori intr-un absolut contrast cu desertul galben si fierbinte din seara trecuta. Aleile ingrijite, palmieri, indicatoare de circulatie si ofiteri de politie in uniforme incarcate, resedinte incantatoare in stil arab sau francez si flori, rondouri de flori, multe flori. Intr-o parte un gard inalt, alb, ingrijit, interminabil, in stanga aceleasi resedinte incantatoare.

Kinga, ghida noastra poliglota ne lamureste:

-Trecem prin dreptul palatului prezidential, in dreapta soselei, va rog nu faceti fotografii, este interzis. In curand vom ajunge la destinatie, ruinele romane ale orasului Cartagina.

Ne aflam in cel mai select cartier al orasului Tunis, resedinta presedintelui si a membrilor guvernului.

-Ruinele orasului Cartagina sunt patrimoniu Unesco si beneficiaza de un regim special. Lucrul asta s-a intamplat la cererea Frantei. Presedintele Ben Ali a hotarat sa isi construiasca aici o resedinta. Imediat dupa aceea, membrii de frunte ai guvernului si ai partidului sau au inceput sa isi construiasca vile, cat mai aproape de cea a presedintelui. Era important sa fie in preajma sa. Dar construind resedinte, au dezgropat vestigii antice, cartagineze si romane pe care le-au distrus. Lucrul asta s-a intamplat pana cand Unesco a hotarat sa ia sub protectia sa aceste vestigii si sa ceara de urgenta intreruperea lucrarilor.

In stanga, in dreapta flori, rondouri de flori si miros de iasomie.

-Am ajuns. Va rog sa faceti fotografii doar inspre mare si in partea dreapta. In stanga este palatul presedinelui Ben Ali. Fotografiile sunt interzise.

Cobor destul de intrigat de faptul ca nu voi putea sa fotografiez tot ce doresc. Trebuie sa am grija pe unde calc si nu voi putea sa depasesc limitele fizice si mentale trasate de “presedintele Benali”, ciudata situatie.

Ma uit la televizor si imi amintesc. Asa era Tunisia acum cateva luni pe cand ma aflam acolo. “Democratie autentica”, printre cele mai liberale si mai avansate state arabe era guvernat de presedinti cu mandate de cate 30 de ani, cu discrepante sociale si culturale evidente si cu o lipsa totala de respect pentru patrimoniul cultural national. O continua frauda imobiliara ce nu avea drept pagubit decat poporul tunisian.

Ma hazardez sa continui spunand ca revolutia de iasomie este suava prin “parfumul” sau dar lipsita de efecte profunde pentru societatea tunisiana. Palatul presedintelui ar putea fi demolat dar resedintele celor apropiati lui vor ramane in picioare pentru a perpetua o administratie democratizata doar de fatada.

Si asta ca in alta “democratie originala’’ care la 20 de ani de la disparitia “geniului Carpatilor” este guvernata de alte genii cu acelasi respect pentru patrimoniul cultural national ca sa amintim, nu de Sarmisegetusa ci doar de Lipscani.

P.S. E totusi un inceput faptul ca pot povesti despre Kinga fara sa ma tem ca ar putea fi arestata si expulzata pentru vorbele sale

Va recomand sa cititi si Brandul de tara.

George Sebastian a fost un arhitect roman, nascut dintr-o casatorie morganatica intre un descendent al familiei domnitoare Ghika si o actrita de cabaret, cu o biografie enigmatica, o cariera nedefinita si o avere colosala. George Sebastian a trait in Franta pe care mai apoi a parasit-o poate incercand sa isi uite trecutul si a plecat pe malul indepartat al mediteranei tunisiene. Aici, in locul unui mic sat de pescari  numit Hammameth, porumbel in araba, a ridicat o somptuoasa vila, considerata si astazi de multi ca cea mai frumoasa din lume.

Milionarul roman despre care s-a spus ca ar fi fost homosexual, ca si-ar fi ucis sotia intr-un acces de nebunie sau ca ar fi fost un agent al spionajului francez, era frecventat de personalitati ca Churchill, Marlaux sau Andre Gide pe care ii gazduia in somptuoasa sa resedinta. La finalul razboiului mondial resedinta va fi rechizitionata devenind cartier general pentru diviziile lui Rommel iar dupa declararea independentei Tunisiei, tanarul stat mediteranean ii va achizitiona imobilul pe care il va transforma intr-un centru cultural international. Tunisienii ii sunt vesnici indatorati pentru ca a pus bazele turismului de lux si incantatoarei statiuni Hammameth.

In vara trecuta am avut privilegiul de a o vizita pe fuga. Inca ma gandesc la ea…

Omul asta e mai muncitor si mai cinstit decat moldoveanul din Miorita. A primit cu legea 18 din ’91, 10 hectare de pamant la Covaci, un sat la 10 km de Timisoara inspre Arad.

Sa apucat omul sa-si faca ferma de vaci, a construit grajduri, a cultivat plante furajere. La un moment dat ma batea la cap ca vrea programe de finantare Sapard si ca nu e in regula cu subventia din cauza ca laptele pe care il produce ia contact cu aerul pe fluxul tehnologic si nu respecta normele europene din cauza asta. La un alt moment dat era sa faca infarct la mine in birou dupa ce a pierdut o licitatie pentru teste sanitar-veterinare pe esantion de vaci europene. A inceput sa albeasca. Din astea… ca tot omul care se bate cu sistemul ce apare pe fluxul tehnologic al vietii.

Satul de toate, se hotaraste omul sa isi vanda pamantul si se duce la targ. In doua zile il vinde. Ia 600 000 de euro pe 10 hectare, deci nu glumesc , 600 de mii de euro. Bani in mana… la CEC Bank.

Se muta in oras, isi ia o vila cu 190 000 si plasma Samsung.

Dupa o luna se duce si el la notar sa isi ia actele ca poate il va intreba cineva de unde are atatia bani. Notarul il ia de la intrare:

- Domnul Viorel, terenul dumitale sa vandut mai departe. La o saptamana dupa ce am facut actele sa dat cu 800 000.

- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Dupa inca vre-o luna, plictisit de culorile plasmei Samsung, se hotaraste sa ia ceva pamant de lucru, poate incropeste de-o ferma de vaci, ca nu poti sa stai toata viata fara sa faci nimic. Gaseste 200 de hectare si grajduri langa Deta, un targ frumos de campie banatana, numai bun pentru ferma unui moldovean pricopsit pe aici. 400 000 de euro.

Se duce la notar sa faca actele. Notarul il ia de la intrare.
- Domnul Viorel, am mai vandut pamantul dumitale inca o data, la niste nemti, cu 1 200 000 euro. Buna treaba, nu.
- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Ma intreb si eu ca intelectualul, daca pe Viorel nu il duce mintea, cum se poate una ca asta?
In 2 luni si fara parcelare, fara cadastru, fara scoatere din circuitul agricol si fara utilitati, fara valoare adaugata, undeva la marginea unui oras de la marginea Uniunii Europene niste nemti cumpara un teren de vaci cu un million si doua sute de mii de euro. Destepti, nu? Evenimentele din ultimele luni ne arata cat sunt de destepti, nu?

Din cate stiu eu, Viorel a reusit sa incropeasca o ferma de vaci de vre-o doua sute de hectare si incearca din rasputeri sa respecte normele europene pe fluxul tehnologic.
Intermediarul afacerii a cumparat din comision un Porsche de teren pentru prietena lui, una din blondele cu masini lovite care ma exaspereaza in trafic.
Nemtii stau cu banii blocati intr-un teren de vaci undeva la marginea Europei si spera.

Sper si eu ca Viorel sa nu faca infarct la mine in birou preocupat peste poate de vacile europene. In rest totul e bine, asta-i viata, io is multumit.

despre Viorel am mai scris Momentan prefer Piranha .